Ce întreabă în greva foamei în faţa Tribunalului Galaţi Ion Ioan, liderul ales al metalurgiştilor din Federaţia Metalurgiştilor Virgil Săhleanu şi ce răspunde Gheorghe Tiber
Rep.: Dle Ion Ioan, faceţi reforma justiţiei cu greva foamei sau validaţi injustiţia privind validarea unor alegeri?
Ion Ioan: E un doasar din 2009, deci în şase ani se putea face justiţie la Tribunalul Galaţi. Sunt de fapt două doasre conexate, pentru alegerile de lider la Federaţia Virgil Săhleanu, din martie 2009. Era foarte simplu ca instanţa să decidă care din cele două adunări sunt statutare-în fond despre asta este vorba, de statutul unei organizaţii sindicale. Am început în 15 ianuarie 2009, când am avut reuniunea în Biroul Executiv, atunci au cerut sindicatele de la Galaţi şi de la Alro să se întrunească şedinţa de consiliu a Federaţiei, care a avut loc la 30 ianuarie 2009. Erau invitaţi şi Tiber de la Galaţi, şi Mititelu de la Hunedoara, prin care solicitam să ne prezinte documentele financiar-contabile ale Federaţiei, deoarece constatasem că şi la nivelul sindicatului dispăruseră sume foarte mari de bani. Nu mai aveam încredere, deoarece dumnealui gestionase aceste fonduri. Noi eram ocupaţi cu problemele sindicatelor noastre, nu aveam timp să-l verificăm pe dl. Tiber. Dl Tiber nu a venit la acea şedinţă, am fi putut rezolva problemele încă de atunci. Erau cam 2 miliarde de lei, viraţi în conturile Federaţiei Virgil Săhleanu, şi pe care dl Gheorghe Tiber i-a avut la dispoziţie încă din 2008. Surprinzător, dl Tiber spune că încă din 15 ianuarie a emis o decizie a preşedintelui Federaţiei, prin care Sindicatul Solidaritatea Slatina era exclus din Federaţie, pentru neplata cotizaţiei. Conform statutului, am venit cu documentele, le-am prezentat în şedinţa de consiliu, şi am constatat că în conturile Federaţiei erau sume importante de bani, nu putea fi vorba de neplata cotizaţiei. Erau bani cam de ordinul a 400 de milioane pe care Solidaritatea Slatina i-a virat către Federaţia Virgil Săhleanu.
Rep.: Dv. eraţi puşculiţa cu bani a Federaţiei?
I.I.: Eram singurul sindicat care încasa cotizaţie, şi vroiam să ajutăm…Toate sindicatele se numeau Solidaritatea, deci….vroiam să luptăm pentru drepturile salariaţilor. Asta presupunea şi costuri, pe care le-am suportat noi. La Hunedoara a fost miting, noi am plătit, am cerut mereu documente. Multe din sume le-am şi donat, aveam de unde, era şi interesul mişcării…Ofeream şi cadouri salariaţilor. Anul acesta am oferit cadouri de 1,2 milioane de lei. Eu rămân la părerea mea, că Gheorghe Tiber este preşedintele dorit de Tribunalul Galaţi. Pentru că dacă nu-l dorea, cazul era rezolvat de mult.
Rep.: Sunt interese evidente ca să fie menţinut preşedinte Gheorghe Tiber? La negocierile pentru CCM la Galaţi, patronatul era interesat să nu fie Tiber prezent…
I.I.: Eu ştiu că patronatele au şi ele interese…Nu pot demonstra, dar…Tribunalul putea să fie mai hotărât-una din cele două Adunări Generale este statutară, nu? Cealaltă nu este. Ori, Tribunalul s-a mai pronunţat odată, în 16 octombrie 2009, prin care s-a admis cererea depusă în numele Federaţiei, de mine. Și atunci m-a recunoscut preşedinte. Au fost vicii de procedură, a fost dată înapoi spre rejudecare…Și de atunci, din 2009, nu se lămureşte nimic.
Rep.: Dle Tiber, se vorbeşte de dispariţii de sume mari, cam de 2 miliarde de lei vechi din conturile Federaţiei, de intereseul instanţelor de a vă menţine lider la Federaţiei. Cu ce contraargumente combateţi aceste insinuări?
Gheorghe Tiber: Situaţia este mai complexă. O să mă apăr. Dl Ioan spune de interesul instanţelor de a mă păstra pe mine ca lider, de a nu preciza care dintre adunări a fost statutară. Scurtez cât pot, căci este mult de povestit. În 2009, Ilinca Diaconu , la comanda lui Ionel Borş, a încercat să mă detroneze de la sindicat. Ion Ioan, care era şi el în Federaţie, s-a ataşat acestei „rebeliuni”, ca să zic aşa. În decursul anilor am câştigat definitiv şi irevocabil procesul cu Ilinca, dar ca să mă discretiteze şi să mă înlocuiască, au făcut şi ei o Adunare a Federaţiei. Prima Adunare a avut 52 de delegaţi, şi nu 15-16 cât a întrunit Ilinca şi Ioan, a avut loc pe 6 martie 2009. A lor a fost pe 12 martie. Ei au făcut cerere de intervenţie în dosarul nostru, noi am făcut cerere de intervenţie în dosarul lor, instanţele au conexat cele două dosare şi s-au complicat lucrurile. Ilinca a văzut că nu reuşeşte, a ieşit şi din Federeaţie, şi din sindicat şi a făcut un sindicat liber al siderurgiştilor, care am văzut cât de liber este. Și de atunci, Ion Ioan se luptă cu morile de vânt. Și Diaconu, şi Berigic, care erau în Federaţie, şi-au făcut alt sindicat, au aderat la Federaţia Metal, deci pe fond situaţia este foarte clară.
Rep.: Și de ce instanţa tergiversează?
G.T.: Trebuie să se ia o decizie, dar Ion Ioan a făcut plângere la CSM, a ajuns la Inspecţia Judiciară, s-a făcut anchetă şi reiese clar că nu se poate imputa ceva judecătorilor. Motivele amânării vin din o bună administrare a actului de justiţie, dar şi din respectarea drepturilor părţilor. Se spune că nu s-au încălcat competenţele, aşa cum a insinuat dl Ioan. Eu am documente care demonstrează că Ion Ioan este într-o aventură care îl depăşeşte, şi uman, şi profesional. Iar decizia din 16 octombrie 2009, în care spune că a câştigat, a fost aranjată. De altfel, Curtea de Apel Galaţi a invalidat-o, în 2010. Se impune judecata pe fond, inclusiv la amestecul sindicatelor în viaţa celorlalte sindicate din Federaţie. Dl Ioan ne-a făcut imagine proastă. De aceea vă rog să-mi permiteţi să vin cu documente, pentru că nu pot admite să fiu atacat de persoane care aruncă cu noroi şi mai au şi nevoie de control la medici câteodată.
I.I.: Dl Tiber face apel la evenimente ulterioare datei când au avut loc Adunările, adică după martie 2009. Eu mă rugam în martie 2010 de dl. judecător Mortu să dea câştig de cauză părţii adverse, pentru că ştiam că în recurs voi câştiga.
