Petruţa Moisi a testat în manieră europeană potenţialul turismului în Euroregiunea Dunării de Jos
Reporter:Turul de studiu al oportunităţilor turistice în Euroregiunea Dunării de Jos arată că sunt resurse remarcabile pentru dezvoltarea turismului?
Petruţa Moisi: Oportunităţi sunt mari, am discutat pe drum cu partenerii din Ucraina şi Republia Moldova şi am raportat la potenţialul turist. Am întâlnit elevi de liceu care vorbeau foarte bine româneşte, persoane în vârstă care îşi aminteau limba sau persoane de vârstă medie,care îşi aminteau de limba învăţată de la bunica. Iar gospodăriile sunt identice, au acelaşi stil, exponatele din muzeeele de acolo sunt aceleaşi…Concluzia este că tradiţia şi turismul curg prin aceeaşi venă culturală. Este important, cu atât mai mult cu cât sunt şcoli în care limba română nu se predă în şcoli, dar s-ar putea preda. Este o zonă cu populaţie majoritar românească, de-a lungul Chiliei. Primii care ar fi putut să dea un avânt acestei zone ar fi fost cei de la Euroregiunea Dunării de Jos. Dacă ar fi făcut măcar drumurile, tot ar fi fost un punct de plecare. Oameni ospitalieri sunt, muzee sunt, condiţii de cazare s-au făcut, distanţele sunt scurte, dar drumurile descurajează pe absolut oricine. Este imposibil să pleci la drum pe aici cu autocarul. Un microbus de 17 persoane ar trebui să aibă roti de tanc ca să treacă.
Rep.: Este evident că structurile guvernamentale din cele trei ţări nu au cooperat pentru a face infrastructură?
P.M.: Da! Absolut de loc nu au colaborat.Eu am fost în 2004 prima oară la Odesa, şi atunci nu aveau nici un fel de indicatoare. Nici acum nu prea le au, nu ştiai care e următoarea localitate. Navighezi din groapă în groapă, sau cu o roată pe marginea drumului, ca să nu distrugi maşina…Cred că de asta nu a participat nici un guvernamental, se simt cu musca pe căciulă. Au fost invitaţi, dar…Acum facem fiecare rapoarte, le schimbăm între noi, ca să le punem la punct, şi în final, le trimitem la Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului de la Odesa. Practic, statul a coordonat banii, dar doar ONG-urile au acţionat pentru dezvoltarea proiectelor, pentru că nu le convine să fie puse să plătească nerealizările. Nu poţi fi sigur că primeşti a doua tranşă de bani, dar să n-o plăteşti pe prima!
Rep.: Structurile euroregiunii au vreo responsabilitate?
P.M.: În acest proiect, nu, dar este însă prezentă administraţia, prin Asociaţia de Cooperare Transfrontalieră Dunărea de Jos, condusă de Natalia Budescu. Nu s-au implicat cu nimic, că n-au avut timp, că au fost blocaţi…Am început să pregătim turul în 23 martie, pe 6 aprilie era cât pe ce să nu avem maşină să ajungem la Reni, am sperat că Asociaţia va pune la dispoziţie maşina cumpărată prin proiect, pentru inventarierea surselor de poluare apă şi sol, dar…N-au dat maşina, abia am reuşit să facem actele pentru alta ca să ajungem…Speram ca măcar pentru partea românescă din traseu să avem maşină. N-am avut nici atunci, am închiriat maşină trei zile, căci nu aveam bani. Ar fi de întrebat, cu ce s-a implicat Natalia Budescu? Ne-a trimis la proiect o voluntară, atât, care a mers cu noi în prima zi… Este partener în proiect, are posibilităţi, şi a zis că nu poate…Ea se pretinde a fi ONG, dar cere voie de la şefii ei direcţi!? Ce fel de ONG este acesta? Să dea voie Bacalbaşa, Consiliul Executiv… Euroregiunea, ca structură, este extrem de nefuncţională.
Rep.: Ziua trece, leafa merge, noi cu drag muncim!
P.M.: Am văzut asta mai demult…Şi fiindcă am vorbit de starea dezastru a drumurilor, să adăugăm procedurile de trecere din Ucraina în România. Dacă treci ai nevoie de viză, de carte verde…Păi, cum să dezvolţi turismul de grup, dacă nu poţi decât pe Dunăre? Pe drum ai de trecut trei graniţe. Trec la obiective, sunt destule şi importante. Pe drumul Reni-Orlovka, este fortul roman Aliobrix, din sec III-I. La Orlovka este un punct de trecere istoric, se văd de acolo splendid Munţii Măcinului, de acolo ai cea mai bună perspectivă. Munţii ne-au însoţit tot drumul…Apoi, din cele 10 lacuri, 7 sunt în această zonă şi trei sunt arii protejate- Cahul, Cuhurlui şi Ialpug, apoi intrarea la Etulia, Ismail, ca oraş şi drumurile romane…Şi monumentul „Arcul meridian Struve” de la Satu Nou, pentru a marca măsurătorile geotehnice făcute între 1816-1855, de la Oceanul Arctic la Dunăre. Friedrich Struve a fost director al observatorului astronomic din Pulkovo, finanţat de Regatul Suedez şi Imperiul Ţarist. Voiau să determine circumferinţa pământului şi monumentul marchează sfertul lungimii meridianului, la paralela 45 grade. Este înalt de trei metri, umbra are aceeaşi lungime primăvara şi toamna, este înscris în patrimonial mondial cultural. Un alt obiectiv este Insula Ismail, se ajunge cu o barcă, ponind de la Dunai Baza, de lână Satul Vechi, cu vaporaşele. Braţul Chilia este absolut superb, apoi apare Insula Tătaru, rezervaţie naturală. Sunt trasee de weekend, dar pot fi permanente. Se înscrie în listă Biserica Sf. Nicolae, din Ismail, o cramă, Crama Colonist, lângă un sat bulgăresc, cu şapte feluri de vin. Primii bulgari şi nemţi au venit aici în secolul 18, fiind numiţi colonişti. A fost un traseu de varietate, cu muzee, cramă, monumente, cu accente multiculturale. Caracteristica trebuie să fie tradiţia culturală comună. Sunt păstrate obiecte ale coloniştilor, într-un muzeu. Mulţi oameni îşi amintesc de perioada românească, deşi se vorbeşte limba rusă şi turcă.
Rep.: Şi la doi paşi se intră în al doilea stat românesc, Republica Moldova!
P.M.: Aici s-a terminat traseul din Ucraina, şi am vrut să intrăm în Moldova pe la Cişmichioi. La trecere am avut probleme, noi, două persoane din UE… Nu am putut trece, pentru că Cişmichioi nu este vamă internatională, ci regională. Deci românii nu pot trece, am făcut drumul la Giurgiuleşti. Este încă o anomalie la Dunărea de Jos, cum să promovezi turismul în acest mod? O altă anomalie este la satul găgăuz Cotlovina, care are granite cu Etulia, tot sat găgăuz, dar în Moldova. Deci, nu se poate trece peste graniţă decât printr-un ocol de 120 de km , asta fac şi sătenii, ca să vină la cimitir, să-şi vadă rudele… Anomalie este şi faptul că se predă în şcoală în limba turcă şi în limba rusă, deşi limba oficială este româna. Foloseşte oportunităţile ţării, ca să înveţe doar în rusă?! Se poate face turism, sunt terase, cu fisuri în terase, cu posibilităţi pentru turism pe biciclete. Şi în mijlocul satului găgăuz este statuia lui Marx, iar la primărie, un muzeu, cu omagii, portrete şi tablouri ale lui Lenin. Se poate face turism, dar trebuie intervenit administrativ. Sunt consiliile judeţene din cele trei ţări, avem proiecte bilaterale România-Ucraina, trebuie acţionat. Este timpul, chiar dacă Galaţii au fost scoşi din cărţi de la Bucureşti, de oameni care nu au venit aici niciodată, copiază totul din birou. Sunt de o birocraţie maladivă.
