Nu voi scrie despre victoria celor de la FCSB cu RFS, 4-1, ci despre Daniel Bîrligea.
Am văzut atât de multe meciuri la viața mea încât am ajuns să-mi dau seama de ce poate un fotbalist doar după felul în care se bucură la gol (al lui sau al coechipierilor).
Și Bîrligea s-a bucurat la golul cu RFS cum n-a mai făcut-o în cei doi ani cât a jucat la CFR Cluj. După reușită s-a dus direct în brațele lui Charalambous, ceea ce înseamnă că cipriotul nu e chiar de decor la FCSB.
FCSB mai avea nevoie de un războinic în echipă, pe lângă Darius Olaru. Și s-a tor căutat războinicul ăsta în ultimii ani, însă pare să fi apărut abia acum în persoana lui Bîrligea.
Atacantul în vârstă de 24 de ani „a murit” cu adversarii de gât, cum se spune în termeni fotbalistici. Zici că-i trece prin vene sânge roș-albastru de când se știe.
A dat gol din alunecare, apoi la reușita de 2-1 i-a pasat lui Chiricheș, după ce a fost faultat, dar a preferat să lupte pentru minge. Iar la 3-1, după o fază la care a participat și Bîrligea, Olaru a marcat, atacantul și-a luat colegul de gât, cam cum îi lua Ganea pe arbitri pe vremuri și a cerut Peluzei Nord să continue să susțină echipa, făcând gesturi largi către fani.
Da, pare că nu are trăsături de fotbalist român care cade la fiecare atingere. E și normal, a crescut în Italia, una dintre forțele fotbalului mondial. Cel puțin pe vremuri.
Tot din Vest a venit și ultimul atacant de genul lui Bîrligea. Sau cel puțin așa cred eu. Am impresia că ultimul vârf de genul lui Bîrligea, care să mănânce din adversar și să fie și marcator, a fost francezul Cyril Thereau.
Știm cu toții că Thereau n-a avut nevoie decât de jumătate de sezon să-i cucerească pe fanii Stelei. Apoi a plecat la mai bine. Să vedem ce va fi cu Bîrligea, atacant care, conform justiției, s-a născut la doi ani după moartea Stelei.
Poza realizată de Sportpictures am ales-o special pentru a înțelege mai ușor reacția lui Bîrligea de la fiecare gol marcat de ai lui.
30 - septembrie - 2024
