logoImpact EST nr. 871 - 18.05.2021

Pentru început să deschidem microscopul asupra unor meciuri, mai importante:

FCSB – Chindia 1-0
Preţul umilinţei la FCSB!
Cu cât plăteşte Gigi Becali un jucător, pentru ca acesta să fie la discreţia lui?
De exemplu Alexandru Buziuc, care la meciul cu Chindia a fost trimis în teren imediat după pauză, însă în minutul 79 a fost schimbat. La FCSB este plătit cu 5.500 euro, aproape dublu faţă de Clinceni, unde primea doar 3.000 euro pe lună. Jucătorul a cunoscut riscul dar şi l-a asumat. Ca el mai sunt şi alţii. Inclusiv pseudo-antrenorul Anton Petrea, care, probabil a luat lecţii serioase de la Bogdan Argeş-Vintilă înainte să vină la FCSB, pentru că toate intervenţiile aiuristice pe care le dictează patronul, când iese pe „sticlă” la interviuri, după ceea ce spune, sau felul în care declară, sau după masca facială cu aspect de nevinovăţie pură, juri că el este vinovatul. Şi asta a planificat, hă, hă, cu mult timp în urmă! Fără să realizeze că la următoarea echipă la care va merge, va plăti pentru asta. Şi-acum, o observaţie de bun simţ. Atâta timp cât patronul, finanţatorul, stăpânul, antrenorul primordial, Gigi Becali, nu s-a amestecat în activitatea antrenorului Toni Petrea, echipa a mers chiar foarte bine. Dacă pe lângă cele trei meciuri pierdute, mai punem la socoteală şi meciul cu Chindia, în care, în afară de golul norocos al lui Darius Olaru, echipa a jucat în stilul ei, adică execrabil. Mai există totuşi şi jucători care n-au dorit să ajungă paiaţele lui Gigi Becali. Unul ar fi Andrei Burcă. Acesta primise o ofertă de la FCSB, dar i-a spus lui Valeriu Iftime că, ori îi permite să meargă la Cluj, ori rămâne la Botoşani. În final CFR-ul l-a cumpărat cu 200.000 de euro. Şi rău n-a făcut.

Gaz Metan Mediaş – CFR Cluj 0-1
Billel Omrani a marcat primul său gol după mai bine de un an, perioadă în care a fost fie accidentat, fie bolnav. În afară de golul-norocos, de ce nu? – a lui Omrani, încolo, explicaţiile celor de la CFR, au avut aceeaşi tentă de stereotipie, pe alocuri grotescă. „N-a vrut mingea să intre, terenul prost, arbitrii (de data asta, nu).” E adevărat că la acest meci, jucătorii CFR-ului au bombardat poarta celor de la Mediaş numai că bombele aveau focosul expirat. În afară de 2-3 şuturi mai sănătoase, restul au fost antrenament cu portarul. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că aproape toate echipele considerate „mai mici”, şi care joacă cu CFR-ul, fac acelaşi lucru. Un anti-fotbal total, se baricadează cu toată echipa în propriul careu, şutează la întâmplare, şi aşteaptă, poate vine vreun contraatac norocos. De aceea, pentru acei care refuză fotbalul (spectacolul, adică), ar trebui sancţiuni. Altminteri, ne întrebăm, de ce sunt atât de puţini spectatori pe stadioane? (Ei, lăsaţi, nu-i vorba de perioada pandemiei).
Luând exemplul meciul de la Mediaş, jucătorii ardeleni trăgeau la poartă, aşa, ca să fie, iar portarul Buzbuchi a făcut meciul vieţii lui de fotbalist. Cu toate acestea, în ciuda mătăniilor, bătute, probabil, de nea Gigi, ardelenii i-au egalat din nou la puncte. Norocul însă este parşiv. Asta ar trebui să ştie lumea fotbalistică.

Craiova – Hermannstadt 1-0
Antrenor nou, nărav vechi. Noroc cu o echipă aflată la retrogradare, de am câştigat. La această echipă, valoroasă de altfel, dar total imprevizibilă, nici nu ştii ce să spui! Antrenor bun, sau antrenor rău, jucători buni sau jucători răi, pentru că echipă bună sau echipă rea, nu se poate spune. Singurele lucruri cu adevărat bune, şi pentru care nu există şi varianta cealaltă sunt: stadionul şi suporterii. Mă uitam la antrenorul care a lăsat fascinantele plaje elene, şi a venit să înfrunte gerurile din România. Era ca un gospodar derutat, care aflându-se la capătul tarlalei care trebuia arată, semănată şi apoi recoltată, şi nu ştia cu ce să înceapă. Mai vede şi oile vecinului, însoţite de câinii de rigoare, păscând la ogorul lui, iar el nici măcar nu ştia să fluiere.

George Becali – redivivus
Gigi Becali dovedeşte încă o dată – dacă mai era cazul – că îl doare „la bască” de români şi de legile lor. Iar exemple sunt numeroase. Numai condamnările pe care le-a avut, şi spun multe. Iar un exemplu recent ar fi faptul că, în vreme ce, toate echipele de fotbal din România, îşi făceau pregătirile în vederea începerii competiţiei interne, şi se tăvăleau vrând-nevrând prin noroaiele patriei, cu mâlul până la glezne, el şi-a luat echipa, şi a plecat în Antalia (Turcia), pentru că dumnealui este BECALI iar ceilalţi, nişte zdrenţe. Bineînţeles, nimeni n-a avut „nesimţirea” să-l deranjeze pentru atâta lucru, despre vreo sancţiune, nici vorbă. Iar asta poate avea repercusiuni ulterioare, la nivel naţional. Dar dom Gigi, nu numai pentru regulamentele FRF are o teribilă durere de buci, ci pentru tot ce este român şi lege românească. Şi, ca o dovadă peremptorie, cităm faptul că, după ce fotbalistul său, Florinel Coman a fost prins de poliţie (miliţie, cum îi place lui Becali să ironizeze) circulând pe autostrada Constanţa-Bucureşti cu o viteză de 165 km/h (viteza maximă admisă pe autostradă este de 130 km/h), în momentul în care lucrătorii de la circulaţie i-au cerut, după cum este normal, să prezinte actele la control, acesta, în loc de permis de conducere al unui autovehicul pe drumurile publice, a prezentat un document din Ucraina, care, nu era înregistrat în România, şi, mai mult, nu era permis de conducere nici măcar ucrainian. În astfel de condiţii, considerându-se că „marele fotbalist”, conducea în trafic fără permis i s-a întocmit dosar penal. Asta presupune închisoare de la 1 la 5 ani. În această situaţie Gigi Becali, cu aroganţa care-l caracterizează, a ieşit la „rampă”, simţind cum îi zboară de la „turmă” milioanele de euro. I-a luat apărarea salariatului său, dar la modul lamentabil şi agramat, aşa cum ştie el, arătând încă o dată că se pişă pe legile din România, oricare ar fi ele.
„Ce vină are băiatul, spune zootehnistul, dacă el are permis de conducere dintr-o altă ţară. Că a dat sau nu examen, ce interesează pe miliţieni. Dacă un copil greşeşte, trebuie iertat. Miliţienii să meargă în Ucraina să vadă, dar n-are cum. Chiar eu o să mă duc la judecător, să cer să-l ierte”. Şi în delirul său disperat, multe alte bazaconii, care doar în mintea lui ar avea aspecte justificate, şi cu tente de legalitate. Mai punând la socoteală şi faptul că acest caz, extrem de grav, ar putea constitui, pentru cei predispuşi la încălcarea legii, un exemplu de urmat, sperăm că organele abilitate, şi care încă nu sunt spurcate la telemeaua lui dom Gigi, să-şi facă datoria.

Ioan Dan PINTILIE 5 - martie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

În dosarul penal di

Gălăţenii au sfidat din nou instanţa Săptămâna trecută a avut loc ...

Şeful Casei de Pens

Încercăm să plafonăm cuantumul mare şi să creştem pensiile mici, ...

Funcţionar de prim

Funcţionarul public al unei primării, condamnat în trei dosare penale. ...