Într-un Boeing 747 al companiei olandeze KLM, cu care echipa de juniori a României s-a întors din Australia, pe ruta Sydney-Melbourne-Bangkok-Dubai-Atena-Amsterdam-Viena-București, le-am pus antrenorilor Constantin Cernăianu și Tache Macri următoarea întrebare: care a fost cel mai greu moment al echipei noastre naționale de juniori în evoluția ei spre podiumul marii competiții? Și, surprinzător, amândoi au răspuns la fel, gândurile îndreptându-li-se spre primul din cele șase meciuri susținute la antipozi, cel de început, cel de care ne temeam cu toții cel mai mult, întâlnirea cu Brazilia. Atunci, la 3 octombrie, acolo, pe stadionul Olympic Park din Melbourne, după 60 de minute de joc echilibrat, extrem de precaut al ambelor echipe în apărare, Leomir de Sauza a reușit să deschidă scorul, șutând fulgerător, sub transversală, de la 7-8 metri. Atunci, acolo, am crezut cu toții că, odată echilibrul rupt, se va împlini declarația lui Vava, antrenor speranțelor fotbalului cariocas, potrivit căreia Brazilia trebuia să joace partida cu România doar pentru … golaveraj. Numai că tot atunci și tot acolo s-a produs un fapt la care puțni se așteptau. Cei 11 jucători tricolori au strâns din dinți, si-au zis că nu se poate să plece capul, l-au ridicat îndrăzneț, au egalat la o fază lucrată cu măiestrie de GABOR și finalizată în stil de mare jucător de Dorel Zamfir. Apoi au continuat să atace, punând ei în dificultate echipa ce trebuia să facă golaveraj din startul competiției! Și numai șansa i-a ajutat pe brazilieni să nu părăsească terenul învinși….
Acel 1-1 din partida aceea de debut, dar mai ales jocul bun, matur, gândit, al 11-ului tricolorii i-au deschis larg porțile drumului ce avea să se circumscrie unui triunghi, Melbourne-Adelaide-Sydney, pe care nici unul dintre tinerii noștri jucători nu-l vor uita curând.
La Melbourne, susținută frenetic de galeria românilor stabiliți în Australia, echipa noastră a ajuns in sferturile campionatului mondial, depășind selecționatele Coreei de Sud și Italiei. În același oraș și pe aceelași excelent gazon, România a infirmat apoi pronosticul unui alt brazilian, Tele Santana (cel care vedea în echipa Uruguayului pe campioana competiției), învingând formația celestă cu 2-1, dupa o dispută acerbă, de mare tensiune. Dar un gol norocos al vest-germanilor, marcat în singurul meci cu prelungiri al turneului final, a trimis spre Adelaide echipa care trebuiă să meargă, de fapt, la Sydney, pentru marea finală….
Și la Adelaide, în finala mică, tricolorii și-au demonstrat din nou capacitatea, au învins o echipă care și-a dorit cu orice preț reabilitarea după eșecul din fața Qatarului și au urcat pe podiumul întrecerii, cucerind mdedaliile de bronz.
Iar la Sydney, ultima escală a periplului australian, un jucător, ROMULUS GABOR, a fost declarat învingător la întrecerea celor mai talentați juniori prezenți la 3-a ediție a campionatului mondial. La Sydney, în cel mai frumos oraș australian și poate unul dintre cele mai frumoase din lume, în disputa dintre precizie, tenacitate, forță, echilibru și constantă (fundașul vest-german Michael Zorc) și fantezie, dribling și fentă (atacantul roman ROMULUS GABOR), comentatorii sportivi și oficiali au votat masiv pentru nr. 11 din echipa bronzului. Au votat pentru goluri, pentru frumusețea fotbalului, așa cum votaseră prin ropote de aplauze și spectatorii tribunelor arenelor pe gazonul cărora a jucat echipa României.
Melbourne-Adelaide-Sydney rămâne, așadar, triunghiul unor realizări de excepție in fotbalul nostru care a făcut din Lovasz (rezerva…rezervelor de la U.T.A) cel mai bun portar al turneului; din Rednic un libero care a jucat fără greșeală; din Ilie Costel un mijlocaș lucid care a știut să imprime tempoul de joc; din GABOR câștigătorul balonului de aur, iar din echipa României una dintre cele mai apreciate formații ale campionatului mondial.
18 - iulie - 2025
