Pe 21 noiembrie, creştinii ortodocşi şi cei catolici sărbătoresc Intrarea în Biserică a Sfintei Fecioare Maria, numită și prezentarea la Templu sau Vovidenia.
Sărbătoarea s-a instituit în viaţa Bisericii primare având la bază o tradiţie a Bisericii creştine relatată în Protoevanghelia lui Iacob.
Fecioara Maria a venit pe lume în casa Sfinţilor şi Drepţilor Ioachim şi Ana, după multă rugăciune, după post şi milostenie; milostenie pe care familia Maicii Domnului o făcea frecvent. Şi pe când toate speranţele de a fi binecuvântaţi cu un prunc erau pierdute, cei doi soţi fiind foarte înaintați în vârstă, au fost binecu-
vântaţi de Dumnezeu.
Sfânta Ana a născut-o pe Prunca Maria, cea care, prin Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a pus început mântuirii întregului neam omenesc. Părinții au făgăduit că dacă vor primi un prunc, îl for închina la Templul lui Dumnezeu.
Această făgăduinţă făcută de Drepții Ioachim și Ana lui Dumnezeu este punctul de plecare al sărbătorii din 21 noiembrie, când prăznuim Vovidenia.
Astfel, la vârsta de trei ani, Sfinții Părinți ai Maicii Domnului au prezentat-o la Templu pe Prunca Maria, cea care va deveni Născătoare de Dumnezeu, pentru că ne-a dat „Pâinea Vieții”.
În Sfânta Scriptură nu există referinţe legate de acest moment. Totul se bazează pe o puternică tradiţie. Se spune că prezentarea Fecioarei Maria la Templu s-a făcut cu alai, cu imne. Oameni şi îngeri au adus slavă lui Dumnezeu, I-au cântat măreţia şi necuprinsul.
Drepții Ioachim și Ana, fiind foarte bătrâni, se spune că au mai trăit șapte ani după încredințarea Pruncii Maria la Templu.
Despre viețuirea la vechiul Templu din Ierusalim, iată ce ne relatează Fericitul Ieronim: „Fericita Fecioară, încă din pruncia sa, când era în biserică cu celelalte fecioare de o vârstă cu sine, își petrecea viața foarte cu rânduială. Pentru că de dimineață până la al treilea ceas din zi, stătea la rugăciune; iar de la al treilea ceas până la al nouălea, se îndeletnicea cu lucrul mâinilor sau cu citirea cărților sfinte. De la al nouălea ceas, iarăși își începea rugăciunea, de la care nu înceta, până când nu i se arăta îngerul, dintr-ale cărui mâini se obișnuise a-și primi hrană. Și așa mereu tot mai mult sporea în dragostea lui Dumnezeu”.
La fel să facem şi noi astăzi, şi mâine, pentru a-L slăvi pe Cel
care ne-a adus Lumina Vieţii.
Este hramul Bisericii Vovidenia din Galați, cunoscută și drept Biserica Unirii de la 24 ianuarie 1859.
20 - noiembrie - 2024
