La o sindrofie, conversam cu un amic. De noi s-a apropiat un bărbat voinic, cu aer jovial:
– Vă salut, dom’ profesor! Mă recunoașteți? V-am fost elev!
Ezitam, puțin încurcat. Dacă îl confundam, ar fi fost mai puțin plăcut decât dacă nu mi-l aminteam, mai ales că părea un personaj important pentru ceilalți.
– Au trecut vreo 30 de ani, nu-i așa?
– Fix! Sunt M. G. din banca a treia de la fereastră.
Am developat rapid.
– Îți plăcea mult limba latină!
– Așa e! Și acum încă țin minte vreo treizeci de citate și expresii latinești, fiindcă le explicați asociate cu povești extraordinare. De exemplu: „Non scholae, sed vitae discimus” – nu pentru școală, ci pentru viață învățăm.
– Corect. Felicitări!
Cei din jur îl privesc admirativ. El continuă:
– Dar cel mai des îmi amintesc de o notă pe care mi-ați pus-o la gramatică. Răspunsesem fără greșeală la toate întrebările și exercițiile de vocabular și, când așteptam să mă anunțați că-mi dați nota maximă, ați mai pus o întrebare: ce cuvinte fac parte din masa vocabularului?
Am răspuns rapid: masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular!
Toți erau convinși că voi lua nota 10.
– Păi, prietene, cum să fie rest aproximativ 118.000 de termeni, în raport cu cei 1500-2000 din vocabularul fundamental? Puteai să zici pe scurt: masa vocabularului cuprinde celelalte cuvinte din vocabular. Primești nota opt!
– Mi-ați scăzut două puncte pentru o greșeală amărâtă? am întrebat.
– Nu, doar un punct pentru inexactitate și pentru felul cum gândești problema.
– Și un punct unde a dispărut? Că 10-1=9! Unde-i punctul lipsă?
– Pe acela ți l-am scăzut ca să nu uiți de ce l-am scăzut pe primul!…
Toți se amuză, M. G. spune serios:
– Am constatat în 30 de ani că este esențial să pricepi chestia referitoare la rest, ba chiar am avut prilejul de sute de ori să le atrag atenția și altora. Și de fiecare dată îmi aminteam și că mi-ați fost profesor!…
3 - februarie - 2024
