În câteva locuri de pe țărmurile melancolice ale Mării Negre oamenii mai cresc papagali verzi cu capul albastru, iar despre strămoșii păsărilor se crede cu tărie că au trăit cândva la curtea regilor din Colchida. Aici, generații de papagali verzi cu capul albastru au auzit vreme de mii de ani conversații despre secretul blănurilor de oaie așezate pe fundul apei
pentru a prinde firișoarele și bobițele de aur purtat de aluviuni, în care lâna acționa ca un filtru natural, care reținea mult râvnitul metal, pentru care au fost șterse de pe hartă regate și popoare întregi. După ce blana se usca, era scuturată sau arsă în foc pentru a colecta firicelele, bobițele, fluturașii sau grăunții daurii.
Mitul Lânii de Aur și al expediției argonauților sunt doar câteva detalii reținute de memoria antichității pentru a exprima o realitate cotidiană a celor mai bogați oameni care au trăit vreodată pe fața pământului, colchii, moschii și svanii din Colchida. Aurul devenise atât de banal pe aceste meleaguri, încât după ce își făurisertă toate armele și uneltele de obște din jinduitul metal galben, cei din Colchida ajunseseră să-și poleiască vetrele și hornurile caselor din prisosul aurului ce le mai rămăsese.
Prima valoare premonetară apărută tot aici, nu era bănuțul aproape rotund pe care-l știți și gros cât un pul de țintar, ci un delfinaș de aur zis olbian. Papagalii și-au transmis din generație în generație secretul tezaurizării delfinașilor olbieni, totul este ca cei care îi cresc să le poată înțelege mesajele și desluși tainele.
Lâna de Aur era o sarică plină de asemenea piese de valoare. La întoarcerea din Colchida de unde au furat nu una, ci sute de sarici de lână doldora de delfinași olbieni, argonauții le-au îngropat în mai multe locuri de pe traseu.
Ruta de întoarcere a argonauților se intersectează direct cu geografia Scythiei Minor. După ce Iason a furat Lâna de Aur cu ajutorul vrăjilor Medeei, fiica regelui Aetes din Colhida, argonauții au fugit spre casă la bordul navei Argo. Furios, Aetes a trimis pe urmele fugarilor o flotă uriașă condusă de fiul său, Absyrthos, fratele vitreg al Medeii, pentru a-i prinde și recupera comoara.
Flota colhilor i-a blocat pe argonauți la gurile de vărsare ale Istrului în Pontul Euxin. Pentru a scăpa din încercuire, Medeea a recurs la un șiretlic abominabil: l-a ademenit pe Absyrthos la o negociere secretă pe Insula Peuce, delta de astăzi. Acolo, Iason l-a ucis prin surprindere, iar Medeea i-a tăiat trupul în bucăți, aruncându-le în apele mării.
Regele Aetes a oprit vânătoarea la care purcese cu câteva zile în urmă, pentru a aduna rămășițele fiului său și a-i oferi o înmormântare de obște, demnă de rangul unui prinț. Locul tăierii lui Absyrthos a rămas pentru totdeauna în istorie sub numele Tomis, care vine de la grecescul tómis / témnō – a tăia, a secționa. Istoria Scythiei Minor este o prelungire sau dacă vreți, un ecou al istoriei Greciei.
–––-
Orgamè sau Argamum, prima cetate atestată de antici pe actualul teritoriu al României, al cărei istorii este strâns împletită cu cea a argonauților și a Lânii de Aur
14 - octombrie - 2026
