logoImpact EST nr. 837 - 18.09.2020
http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner-1200x165.gif

Mă consider o persoană slabă dacă mă raportez la cei care au curaj să-şi rişte libertatea pentru un crez bine definit.
Sunt nemulţumită dacă mă gândesc că ceea ce fac nu e tocmai visul vieţii mele pe plan profesional, şi  un pic mai  mulţumită dacă mă raportez la cei care îşi caută cu disperare un loc de muncă care să le asigure existenţa de zi cu zi.
Sunt un om bun şi generos, dar sunt de-a dreptul egoistă dacă mă raportez la acei oameni care şi-au închinat viaţă ajutorării semenilor lor, a oamenilor în suferinţă, fără a pretinde vreodată ceva în schimb.
Mă pot considera un cetăţean liber, dacă mă gândesc la vremurile dinainte de 89 când ascultăm  în surdină Europa Liberă, sau ne amuzam de bancuri anticomuniste doar lângă acei amici în care aveam maximă încredere, dar sunt un om constrâns în lumea de azi în care poţi spune absolut tot ce vrei, dar eşti ascultat numai dacă  ai culoarea potrivită.
Sunt săracă, dacă mă gândesc că destui oameni îşi permit vacanţe de vis, haine de firmă, şedinţe de întreţinere corporală scumpe sau produse de lux de tot felul, dar sunt extrem de bogată faţă de acei atâţia oameni care nu au ce pune pe, ci doar prezentul şi lupta continuă pentru pâinea de a două zi.
Sunt departe de rudele mele care locuiesc la câteva sute de kilometri distanţă, dar atât de aproape faţă de acei părinţi care şi-au lăsat puii să zboare peste ocean, în căutarea unei vieţi mai bune şi mai demne.
Sunt bolnavă, dacă mă gândesc că am nevoie zilnic de câteva pastile luate cu regularitate, dar sunt sănătoasă dacă mă raportez la mii, sute de mii de bolnavi incurabili, care mai primesc doar îngrijiri paleative pentru a le prelungi drumul şi a le face suferinţa cel puţin suportabilă.
Mă întreb  dacă cinstea, curajul, strigătul străzii se supun împreună  teoriei relativităţii.
Şi m-aş bate să demonstrez că nu e aşa, că oamenii împreună reuşesc să demonstreze că iubirea  absolută, totală, trece de pragul raţionalului şi intră în sfera în care nici o lege din univers nu mai este valabilă. Este pilonul de care ne ţinem încă cu îndârjire şi pe care îl apărăm, ca o ultima redută necucerita încă de dogme, de ambiţii, de detaliile  superficiale ale existenţei.
Offf!,  România mea, a noastră …iubirea pentru tine nu poate fi relativă!

Gabriela Filimon 10 - februarie - 2017

One Response so far.

  1. basil spune:

    Frumos ,precum ROMANIA .Ce i PATRIA ? Durerea mea de-acum …Plang…

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Statul şi băncile

Fiindcă nu s-a lăsat strivit de Sistem, Ion Banu este ...

Mergeanu s-a pension

Vajnicul comisar-şef de poliţie, Dumitru-Daniel Mergeanu, care şi-a şters cu ...

Mircea Cadar a ajuns

Vi-l amintiţi pe marele şi neînfricatul afacerist veros şi jmeker ...