una zicea și… alta fuma
zic: să-l belim și p-ăsta
.
”Ce noapte groasă, ce noapte grea! A bătut în fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umblă
fără
lumină, Fără lună, fără lumânare Şi s-a lovit de plopii din grădină?
Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas,
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo?
Răspunde! De unde vii şi ai intrat pe unde?
Tu eşti, mamă? Mi-e frică, Mamă bună, mamă mică!
Ţi s-a urât în pământ.
Toţi
nu
mai sânt, Toţi au plecat de când ai plecat. Toţi s-au
culcat, ca tine, toţi au înnoptat, Toţi au murit detot.
Şi Grivei s-a învârtit în bot Şi a căzut.
S-au stârpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul
și duzii, Au zburat din streaşina lunii
Şi s-au pierdut rândunelele, lăstunii.
Ştiubeiele-s pustii, Plopii-s cărămizii,
S-au
povârnit păreţii. A putrezit odaia…
Ei! cine străbătu
livada
Şi cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine eşti De vii
mut
şi nevăzut ca-n poveşti?
Aici nu mai stă nimeni
De douăzeci de ani…
Eu sunt risipit prin spini şi bolovani…
Au murit şi numărul din poartă
Şi clopotul şi lacătul şi cheia.
S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine…
Care n-a mai fost şi care vine Și
se uită prin întuneric la
mine Şi-mi vede cugetele toate.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?
Cine scobeşte zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui, De
răspunde-n rănile mele?
Cine-i pribeag şi ostenit la uşă?
Mi-e limba aspră ca de cenuşă.
Nu mă mai pot duce. Mi-e sete. Deschide, vecine, Uite sânge, uite slavă.
Uite
mană, uite otravă. Am fugit de pe Cruce. Ia-mă-n braţe şi ascunde-mă bine.”
6 - august - 2026
