Ultima premieră a teatrului gălăţean “Pelicanul” de August Strindberg pare o introducere în ipostazele durerii având în centru o familie plină de lipsuri materiale şi spirituale, bântuită de fantoma tatălui mort . Mama, (Ana Maria Ciucanu) – metafora iubirii materne – este sclava propriilor plăceri, o femeie lipsită de scrupule, Fredrik şi Gerda (minunaţii Ciprian Braşoveanu, Flavia Călin ) cei doi copii ai Elisei, sunt suferinzi. Drama unei femei părăsită de soţ, renegată de proprii copii, şantajată de slujnica a cărei prezenţă induce realitatea crudă (Liliana Lupan), trădată odios de amantul-ginere (Ştefan Forir), va găsi forţă să dovedească că ea este pelicanul! Un peisaj tragic al unei familii disfuncţionale, în care tăioasele colţuri ale triunghiului amoros sunt foarte bine puse în evidenţă de jocul foarte bun al actorilor. Piesa „Pelicanul” are ceva de dans macabru oferindu-ne o viziune sumbră a ceea ce s-ar putea întâmpla în realitate. Demenţa mamei, secondată de tulburarea anxioasă a fiicei, triplată de psihopatia ginerelui şi cvadruplată de depresia autistă a fiului creează o atmosferă tensionată, brăzdată de zbierete de disperare, planuri neîmplinite şi suflete rupte. Un spectacol cu mari adâncimi şi profunzime în care sala de 70 de locuri oferă apropierea de scenă şi senzaţia de confort necesară “digestiei” corecte. Scenografia sobră, realizată de Daniel Divirician, este prozaică şi foarte simbolică: soba rece secondată de o uşa batantă, semn că ochii şi urechile sunt deschise pare orchestrată de soclul pe care stă chipul rece a tatălui decedat. În ceea ce priveşte jocul de substanţă a actorilor,este absolut ireproşabil creionând în acelaşi timp personaje odioase şi sublime pe muzica sacră a senzaţiilor, a sentimentelor, relaţiile dintre personaje dezvoltându-se cu suişuri şi coborâşuri violente, ca un fel de partitura muzicală foarte atent ritmată. Dacă nu ştiam că sunt la o piesă de teatru puteam să jur că lucrurile alea nebune chiar se întâmplă. Regizorul Cătălin Vasiliu demonstrează pe lângă faptul că e un om foarte deştept, iubeşte ceea ce face, regie…
Există anumite momente în viaţă pentru care merită să trăieşti. Acesta a fost unul dintre ele.
8 - iulie - 2016
