Socrul meu, Octavian Fulger (Vică), a fost actor si regizor. Un om cu o viziune extraordinară, cu pasiune și o imaginație care depășea limitele scenei clasice. A creat momente memorabile, unele dintre ele aproape incredibile chiar și pentru vremea de azi.
Un exemplu este spectacolul pe care l-a montat pe pontoanele de pe Dunăre, la Galați. Peste apă se vedea satul Zaclău, transformat într-un fundal simbolic. În timpul spectacolului, anumite case din Zaclău trebuiau să pară că iau foc – o metaforă puternică, inspirată din revolta țăranilor din 1907. Desigur, nimic nu ardea cu adevărat. Casele erau doar machete, iar în fața lor era ridicat un zid de paie care era aprins la momentul potrivit. Aceasta este butaforia – iluzia teatrului, care reușește să stârnească emoții reale dintr-o scenă construită cu măiestrie.
Spectacolul, fiind în aer liber, nu putea avea o cortină clasică. Dar socrul meu, fiind ingenios și dedicat, a găsit o soluție spectaculoasă. A comandat de la Combinatul Siderurgic Galați o țeavă imensă, lungă cât scena pontonului, cu zeci de găuri în partea de sus. De la Șantierul Naval Galați a obținut o pompă mare, care trăgea apă direct din Dunăre și o împingea în acea țeavă. Prin găuri, apa țâșnea sub presiune, formând o adevărată cortină de apă, care era iluminată de trei reflectoare în culorile roșu, galben și albastru. Era un început și un final magic, copleșitor.
Iar seara, la încheierea spectacolului, toate vasele din port defilau pe Dunăre, în marele pavoaz, creând un tablou de neuitat.
Astfel de momente nu pot fi uitate. Sunt amintiri care rămân vii în sufletul celor care le-au trăit și se transformă în povești de spus mai departe. În spatele lor a fost un om: regizorul, artistul și omul de teatru Octavian Fulger, căruia îi aducem astăzi un gând de recunoștință și admirație.
PS:
Poza pe care o vedeți a fost expusă în foaierul Teatrului Dramatic din Galați.
26 - iunie - 2025
