Daca at trebui as caracterizez lumea de acum printr-un cuvant, acela ar fi FRICA.
Frica crescuta artificial in noi, frica de nimeni si de nimic – in fond, dospita ca sentiment ce ne macina implacabil oasele.
Frica din zilele noastre este una impersonala.
Am trecut de la temeritatea copilului la o plasmuirea unor pericole existente doar in imaginatia noastra sau care au ca unic izvor intamplari mai mult sau mai putin nefericite, din trecutul nostru sau al altora. Stiti voi, celebrul “dar daca?”
S-ar impune existenta unui commutator care sa intrerupa circuitul haotic a impersonalului si al ambiguitatii care hranesc frica. Poate ne-ar ajuta sa deschidem in sfarsit, calea aplicarii deciziilor nascute din propriul creier, din inspiratia de moment, din propria constiinta iar tragedia – ridicata astazi la rang de remediu al existentei fade, si-ar pierde importanta.
Insa, in absenta unui astfel de commutator, lumea alimenteaza FRICA apasand butonul telecomenzii in cautarea ororilor, probabil singurul mod de a fugi de incarcatura propriului suflet. Sau poate si fuga asta se numeste tot FRICA.
31 - iulie - 2023
