În coliba-ntunecată
Din carne şi os lucrată,
A intrat Hristos deodată.
Nu făclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frânge.
Ci, El însuşi trup şi sânge,
Preschimbat pentru făptura
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătura.
Coliba cum L-a primit
S-a făcut cer strălucit
Pe bolta de margarit
Iar în ea soare şi stele
Cu Arhangheli printre ele.
În mijloc, Tron luminos
Şi, pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucură
Duhul Sfânt s-alătura
Şi acolo rămânea
Şi acum şi pururea”.
„Şi noi, Doamne, ne-am sculat
Colibele-am curăţat
Uşi, ferestre, toate-s noi,
Doamne, intră şi la noi.
20 - decembrie - 2019
