În Grădina deliciilor a lui Hieronymus Bosch, atunci când cele două obloane ale tripticului sunt închise, pe ele apare ilustrat Pământul în grisai, în cea de a treia zi a creației lumii, ca un disc plat zăvorât într-o sferă transparentă de cleștar.
Sfera simbolizează fragilitatea extremă a universului nou creat, izolat de haosul primordial, dar și mâna protectoare a lui Dumnezeu, care încapsulează și protejează creația divină de întunericul atotcuprinzător al cosmosului.
Aceasta ar fi sfera superioară, metafizică și absolută. În interiorul tripticului, pe panoul central dedicat plăcerilor pământești, sferele sunt temnițe ale păcatului strămoșesc în care înoată într-o stare de torpoare hipnotică muritori nuzi, aproape asexuați.
Par mirobolante, dar sunt efemere și fragile, par magice, dar sunt amăgitoare precum plăcerile carnale. O sferă fisurată, sugerează că drumul în păcat a ajuns pe ultima turnantă, că degradarea și pedeapsa iadului sunt iminente.
Se poate spune că Ștefan Câlția s-a inspirat din compozițiile lui Hieronymus Bosch, dar sferele lui au luat numai forma, nu și conținutul acestora.
Dacă tripticul lui Bosch este un imens prapur, pe care flutură moralizator amenințarea implacabilă că plata păcatului este moartea și iadul, iar pentru cei care trăiesc în evlavie, promisiunea vieții veșnice, în grădina voluptății divine,
la Câlția iadul s-a suspendat, iar raiul este hic et nunc. Câlția reinterpretează apolinic lumea bântuită de spaima morții și a iadului a dionisiacului Bosch. La Câlția binele și răul pot coexista în convenția unui carnaval,
în magia unui spectacol de teatru sau în farmecul unui cortegiu de arlechini. Sferele de cleștar ale lui Câlția sunt goale, sunt bule fulgurante ale efemerității, care se pot sparge ca baloanele de săpun în secunda următoare, denunțând absurdul lumii exterioare.
În universul lui Bosch respiră prin toți porii frica medievală de pedeapsa infernului. Câlția își temperează discursul plastic în tramele realismului magic. Teroarea obsesiilor lui Bosch este suprimată de poezia peștilor purtați în spate de personajele androgine ale lui Câlția.
Reversul parabolelor denunțate la tot pasul de monștrii lui Bosch sunt melancoliile tăcute, poemele delicateții și reveriile onirice ale gnomilor cu ochi de somnambuli ai lui Câlția.
–––-
Hieronymus Bosch, Grădina deliciilor, panoul central, cuplu de păcătoși asexuați închiși într-un glob de cleștar, ca într-un acvariu cu virtuți didactice
Ștefan Câlția, Doamna și cântărețul, în care sfera de cristal este ca o antemergătoare în care se întrevede viitorul și se citește trecutul. Privirea fixă și îndelungată pe suprafața unei sfere translucide induce o stare ușoară de auto-hipnoză. Mintea analitică se relaxează, permițând subconștientului să proiecteze imagini, simboluri sau intuiții pe care doamna le ghicește, iar cântărețul le interpretează muzical.
16 - iulie - 2026
