1 noiembrie cu ploaie. Ne întoarcem la bunele obiceiuri ale vremii.
Obiceiurile vremurilor s-au schimbat și ele. Nu ne mai întoarcem. De pe la timpul ăsta începeau cursele cu sacii de cartofi și de ceapă. Puțin mai târziu, cu cei de varză. Că se aștepta prima brumă. Nisip ca să pastrăm rădăcinoasele. Mai era o soluție, împachetarea individuală în ziare. Și ziare erau, slavă Domnului. Și se ițea un morcov, când făceai o ciorbă, din chipul mototolit al tovarășului. Vremuri tragic-comice. Mai râdeai, mai înjurai. Mai lustruiai peștele de sticlă și vorbeai prostii. La pescărie, codul cel de toate zilele, decapitat. Dar la ce îi trebuia poporului cap? Ca să nu îi plouă în gât. Că tot începea sezonul de intemperii. Ce nu aveai nu te durea. Când, totuși, te durea, mai un piramidon, mai un antinevralgic. Nu se inventase încă extazul cu hapuri de durere de cap.
Dar supraviețuirea pe proprie răspundere îți dădea aripi. Fără Red Bull, fără Hell. Gimnastica era inclusă în existența diurnă. Nu mergeai la sală, mergeai la rânduri și te păstrai suplu ca țiparul. Nu mergeai la psiholog. Te duceai la muncă și acolo îți vărsai tot năduful împreună cu tovarășii colegi. La ședințele de sindicat sau de producție păreai un element recuperat.
Nu mi-e dor de nimic din trecutul ăsta, aproape mă bucur că acum fentez toate acele chestiuni arzătoare la ordinea zilei. Dar, parcă, mă bate un nostalgic gând:cum mi-am irosit tinerețea apretând obiecte comune, călcând ore în șir lucruri care se șifonau la prima întrebuințare? Cum am prăpădit eu bunătate de vârstă de aur(doar și epoca era de aur) fără să-mi pun deoparte un viitor mai bun?
4 - noiembrie - 2023
