Am aşteptat să vină primăvara
Că fulgii de zăpadă s-au tot dus,
Şi de la răsărit pân’ la apus,
Deodată-n jale, se îmbracă ţara.
În parc odată, se jucau copii,
Iar pe alei se desfătau bunici,
Şi-adesea ne scăldam în bucurii…
Dar parcă n-a fost niciodat-aici.
În atmosferă nu mai sunt nici păsări,
Iar fluturii în peşteri s-au ascuns,
Ne împresoară ca un nepătruns,
Păduri fără verdeaţă şi cărări.
Şi lumea a ajuns în aşa hal,
În lupta cu duşmanul nedorit,
Şi-n loc de aerul duminical,
I-e frică de cireşul înflorit.
Sunt supărate gâzele din zare,
S-au pleoştit şi ţepii pe aripi,
Nu mai avem nici păsări călătoare,
Poienile au lipsă de urzici.
Pe străzile oraşelor pustii,
Nu circulă nici om, şi nici maşină,
Poate sunt morţi cu toţii, poate-s vii,
Sau vinovaţi sunt morţii fără vină.
Un preot în altar, la o icoană,
Se-nchină şsi se roagă la Iisus,
Poate ne-ajută Dumnezeu din vamă
Să nu mai intre virus cu coroană,
Şi să scăpăm de orice fel de Virus.
