Bune și afacerile cu fier vechi la ceva. Iată, de pildă, familiei Toma – Lică și Cristina, i-a asigurat un loc în față după moarte și de autobocit în prezent. Că, na, una e să plângi la mormintele altora, și cu totul altă tristă zguduire te apucă când bocești, în prezent, viitoarea ta moarte, sau după multele sute de mii de lei pe care i-ai înmormânat într-o construcție funerară de lux. Da, mă, să rămână populimea ruptă în cur cu gura căscată și uimită de foame, cât de vrednici au fost nea Lică și tanti Cristina, a căror pomenire vie o aștepă des de cotidian, nu să arunce banii pe marmură de Carrara, pe cele opt coloane ionice sau dorice, pe dăltuit citate și pe cupole…nesixtine și din piatră ! Iată și citatul săpat cu litere cursive, elegante, ca pentru viitor: „Cei pe care i-am iubit și i-am pierdut nu mai sunt acolo unde erau, dar ei sunt întotdeauna și pretutindeni acolo unde suntem noi. Alexandre Dumas”. În rest, nici urmă de cruce sau lacrimi. Semn că Lică și Cristina nu au timp să vină să se bocească preventiv, supravegherea de la distanță a viitoarei lor veșnice parcări fiind suficientă. Și nici nu au ce uda, că pe o așa scumpete de investiție nu îndrăznește să răsară nimic.
„Mă, noi ne-am scărpinat în cap și ne-am gândit că ce e aicea coastă cam cât biserica cimitirului cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care de-abia dacă se mai zărește de când monumentul ăsta mortuar a fost înălțat în jos cât în sus, aicea, pe dreapta, în diagonală cu bisericuța, cum treci de ea, spre ieșirea din cimitir, spre jungla vie a cartierului I.C. Frimu”.
Mda, opulenta lucrare a viitorilor morți, are săpate în piatră, pe lângă „FAMILIA TOMA”, și „LICĂ – 1956 – 20” și „CRISTINA – 1959 – 20”. Dar anul ăsta „20” o fi cel de după măcelăreala nucleară, sau cum a fost socotit?!
Afacerile derulate prin firmele viitorilor locatari icișa pe dreapta!
Lică Toma a fost, conform surselor noastre, înainte de 1989, motorist pe flota de pescadoare a României. Deci, a avut un cheag cu care să se lanseze în afacerile cu fier vechi, prietenia cu Arcul de Triumf din Combinatul Siderurgic SIDEX SA Galați, asigurându-i accesul în bogatele mine de fier vechi de suprafață, cunoscute ca halda de zgură. Așa că în anul 1993 a înființat firma Ady Toma SRL. Conform datelor Ministerului Finanțelor Publice, din anul 2010, când firma a avut o cifră de afaceri de 12,7 milioane de lei noi și un profit de 1,4 milioane de lei, aceasta înregistrează numai pierderi. Iată un exemplu: În 2021 raporta o cifră de afaceri de 1,2 milioane de lei, iar în loc de profit, o pierdere de 150.641 de lei și opt salariați, față de 68 câți avea în 2009. În 06. 06. 1995 înființează o firmă care are ca principal obiect de activitate hoteluri și alte facilități de cazare similare, pe care le practică prin hotelul cumpărat în stațiunea Eforie Nord. Din 2019, firma raportează zero profit, iar cifra de afaceri a scăzut de la 2,2 milioane de lei în 2019, la 1,2 milioane de lei în 2021. Cu tot cu ce rulează pein Complexul „Stejarul” din pădurea Gârboavele, pe care l-a cumpărat tot grație lu Arcu de Triumf !
Dar, asta e, morții cu morții, viii cu viii!
Bine că au unde să-și bocească viitorul, ca toți cei alde nimeni cu bani, de a căror lucrări marmoreene, încă fără morți în ele, se scufundă ETERNITATEA, nu doar cimitirul!
