Este primavară din plin. Prin păpădii, susai, ştevie, untişor şi alte vegetaţii mai spontane decât cele semănate sau plantate de mâna omului, zumzăie deja albinele. Copacii au înfrunzit, gorgoazele sunt cat unghia degetului mic – asta la corcoduşe – că la caise e deja greu de ajuns, încât să tăvaleşti câteva prin sare, apoi să îţi trosnească în dinţi, încât un ţoi de ţuică să alunece ca uns pe gât ! Până şi liliacul a început să îşi facă de cap ! Doar cei de la primar în jos nu s-au prins că am intrat într-un alt anotimp care, orişicât, nu-i ca iarna. Cei de la Apă-Canal, cei de la Gospodărire Urbană şi de la Salubritate sunt la fel de indolenţi, ca să nu zic inerţioşi su leneşi, dar scumpi la fel ca şefii lor de jos şi până la vârful vârfului. Neputinţele şi nepăsarea lor se regăsesc în majorarea tarifelor, taxelor şi impozitelor din care ni se întorc servicii făcute neglijent, mereu la plesneală, la improvizaţie şi în dorul Lelii.
Am luat la fişat Parcul Tecuci, numit neoficial şi Unicom sau Vega. Curând poate se va numi Arcada, care a înghiţit terenul fostului Unicom, sau, de ce nu, Humă sau Mantu, că tot au promis ei un minicartier de locuinţe care va avea creşă-grădiniţă, farmacie, parc… Canci, nici măcar un wc public, plesnit ca o otravă ecologică în Parcul Vega. În schimb, blocurile de locuinţe au fost edificate şi vândute cu tot cu pielea ursului, terenul de sub un eventual parc, fie el şi cât o batistă, fiind generator de cheltuieli, nu aducător de profit.
De Sfintele Paşti (nu Paşte…ştevia din parcuri !) Doamne-Doamne a dat căldură. Iar copiii se obeziseră şi plictisiseră de atâtea coviduri şi alte hibernări. Fântânile arteziene au rămas moarte şi plictisite ca nişte ligheane găurite, cu nisip şi ţărână în ele. La fel şi sarcofagul – arteziană din beton vopsit făcut de către cei de la Vega. Instalaţiile de alimentare cu apă nu au fost pornite nici până joi, 28 aprilie 2022, zi când comit acest fotoreportaj. De unde fântână arteziană funcţională, băi ?! Păi alde Gelu Stan confundă preţul apei potabile şi reziduale, pe care l-au impus populimii gălăţene, cu cel al coniacului de la libanezul plutitor, de parcă ar fi gratis, ca pentru el !
Revenim la parcurile seci, unde copacii plantaţi acum doi-trei ani au devenit hreapcă, uscătură. Dar nu sunt decât trei sau patru, printre care şi un brăduţ plantat în locul unui corcoduş. La fel de uscaţi stau şi bunicii sau părinţii care îşi supraveghează nepoţii (copiii) de la distanţă, lăţindu-şi şezuturile cât băncile din parc şi înroşindu-şi ochii pe telefoane. Căci este o îndârjire a primarului şi a city-managerului Cezar Bichescu să nu cumva să dispună montarea câtorva aparate de fitness, car nu cred că ar sări de un 20.000 de lei, cu tot cu montaj şi mentenanţă. Nu vor să bage la cap că într-n perimetru restrâns s-au costruit căteva zeci de blocuri de locuinţe, care însumează peste 600 de apartamente, ceea ce înseamnă că avem în zonă măcar 600 de copii şi cel puţin 1000 de adulţi.
Dar, asta e, băieţii au sală de gimnastică acasă ! Şi parcuri !
Alt Galaţi, altă apă !
Marţi, 26 aprilie. Soare şi încă Sfinte Paşti ! Grădina Publică arăta splendid. Covorul de iarbă, înnobilat cu forme geometrice date de florile bine „aruncate” de specialiştii în amenajări peisagistice, este un vis. Şi ţine de la intrarea din strada Domnească până la superba arteziană zodiacală. Funcţională şi ea, ca toate ţâşnitorile din splendida Grădină Publică. De trimis imagini colegilor din presă şi prietenilor care locuiesc în Cluj, Oradea, Sibiu, Sighişoara, Timişoara, Braşov, chiar Brăila etc, aşa ca să mă invidieze, că uite, băi, în ce Galaţi civilizat şi frumos stă Gelu. De aia nu vrea el să se desprindă măcar o lună pe an să ne fie fiecăruia Oaspete. Bineînţeles că trebuia musai să stricăm frumosul cu kitsch-urile alea de iepuraşi roşii, plantate pe spaţiul verde, în dauna geometriei florale. Locurile de joacă erau şi ele vii, la fel aparatele de fitness. Refugiaţii din Ucraina, doar mame şi copii, păreau că sunt una cu noi, cu primăvara, cu atmosfera de vis din Grădina Publică. Dar nu puteam vedea în sufletele lor.
Sigur că pare firesc să dai maximul în cel mai important parc al Galaţiului, dar dacă tot nu faci mare lucru în rest, fă-le măcar funcţionale, la limita cheltuielilor, şi pe cele din parcurile din cartiere. Promit pentru săptămâna viitoare un fotoreportaj în Parcul Grădinii Botanice, prea puţin frecventat poate şi din cauza unei taxe modice percepute la intrare.
O să revenim la Parcul Tecuci cu parcările de autoturisme şi camionete pe aleea principală a acestuia, amenajată doar pentru RIVERANI şi pentru acces la extensia 0-4 a Şcolii Generale nr. 12.
