Rar ne-a mai fost dat să asistăm, aşa cum ne spun sursele noastre, la o mazilire a unor nume grele, importante, din peisajul organizaţional al culturii din Galaţi. Astfel, se spune pe şoptite, pe la colţuri, prin cafenele, pe la birouri, pe surse bine cotate, că domnul Preşedinte Fotea Costel, a îndrăznit să se atingă de intangibili şi că i s-a pus pata pe trei corifei de marcă, salariaţi în ale culturii. Nu e mai puţin de spus că aceştia oricum erau pe ultima sută de metri datorită vârstei inaintate, care să îi oblige să iasă la pensie, dar dacă s-ar fi vrut a se prelungi mandatul cu încă doi ani, nu era nici un fel de problemă, legea permiţând acest lucru. Nu a fost să fie şi gata, nimeni nu e de neînlocuit, chiar dacă pe ansamblu se poate spune că oamenii aceştia chiar îşi făceau treaba şi erau buni acolo, în funcţiile de conducere ocupate.
Noi vom prezenta pe rând fiecare individ în parte şi totodată resorturile motivaţionale ale hotărârii Preşedintelui Consiliului Judeţean de a nu le mai prelungi mandatul care va expira cât de curând.
Primul pe lista noastră e Zanfir Ilie, Director General al Bibliotecii „V.A.Urechia”, om de al cărui nume se leagă practic întreaga reconstrucţie şi punerii bazelor unei biblioteci unice în România. Sigur, nimeni nu e perfect, se mai şi greşeşte, dar Zanfir a fost dedicat trup şi suflet edificiului pe care l-a slujit ani de zile. HARNIC, cum rar s-a mai văzut, a creat o vizibilitate şi o identitate proprie bibliotecii, înfiinţând Târgul naţional de Carte, Salonul Literar Axis Libris, extensii ale biblotecii în numeroase locaţii, Biblioteca „V.A.Urechia” devenind un brand la nivel de ţară. Şi atunci?!? Se pare că „a fluierat” în biserică, adică nu a reuşit să se abţină şi să abdice în a-l considera în orice situaţie pe actualul Preşedinte Fotea un incult, un necitit, un ţăran, un parvenit, un neica-nimeni, ajuns atât de sus fără just temei şi fără nici un merit, exponent al valului de proşti ce au împânzit pe-se-de-ul în ultimii ani. Cică, o spunea cu glas tare, aşa că şi-a tras preşul de sub picioare singur, chiar dacă era în pe-se-de de la începuturi şi avusese şi aici contribuţii fără număr.
Al doilea pe lista maziliţilor ar fi Dan Nanu Basarab, un excelent organizator al Muzeului de Artă, ajuns acolo şi datorită contribuţiei Katiei Nanu, fostă „o bucăţică” de patroneasă la Viaţa Liberă. Nu poate nimeni nega că pe lângă meritele indiscutabile ale acestuia, întotdeauna s-a ţinut cont şi de faptul că e soţul doamnei Katia, care acum nemaifiind la ziarul cu pricina, nu mai reprezintă pentru decidenţi vreun obstacol. Şi acestuia i se pot imputa multe, dar încercăm una impardonabilă, care îl va marca toată viaţa, cea legată de cedarea spre Episcopie a sediului Muzeului de Artă din Galaţi, mândrie a oraşului şi ţării, cum alte oraşe nici nu visau. Nu s-a opus, ba chiar se spune, aşa pe la spate, că a contribuit la aşa o faptă de neiertat pentru cultura gălăţeană, când s-a retrocedat ceva ce fusese expropriat şi naţionalizat, dar…cu o compensare a STATULUI ROMÂN pe măsură, cu vârf şi îndesat pentru biserică, chiar pe vremea comuniştilor. Cu o justiţie complice şi aiuritoare, cu ajutorul cozilor de topor gen NANU, oraşul şi judeţul, ţara au rămas fără Muzeu de Artă.
Al treilea şi ultimul pe lista decapitaţilor, se numeşte Cristian Căldăraru, şef şi mare Director al Complexului Muzeal din Galaţi. E greu să spui că acesta nu are merite, că nu a făcut şi dres, că nu a ţinut „în mână” instituţia ani şi ani de zile, iar acum să arunci cu pietre şi noroi în el. Numai că şi aici s-au făcut greşeli fără număr, începând de la numeroasele reabilitări şi şantiere deschise la intervale de timp prea scurte, ce lasă loc de interpretări, precum la Farmacia Ţinc (Casa Colecţiilor), Muzeul Casa Cuza, Lapidarium şi altele, până la şantiere arheologice ce au trenat şi unde arheologii au muncit cu o lentoare ce îi caracterizează.
Se pare că „moţul” sau „cireaşa” de pe colivă a pus-o tot Înaltpreasfinţia Sa, care şi-a dorit cu orice preţ, chiar ilegal, în binecunoscutul stil deja, de a pune mâna pe clădirea Camerei de Comerţ şi Industrie. Un aranjament ce pute de îţi cade nasul între Episcopie, Consiliul Judeţean (Gogoncea), Justiţie. Ori, cică, Căldăraru nu a pus botul şi a vrut şi vrea înapoi clădirea pentru el, adică pentru Muzeu, aşa cum a fost ea o bună perioadă de timp (Casa Costache Negri).
Oricum, cei trei sunt pe făraş, pe bune sau nu, iar ce o să urmeze credem că o să ne lase crăcănaţi, adică cine o să urmeze la conducerea celor trei instituţii. În stilul binecunoscut, pe-se-de va numi sigur nişte loaze, momârlani, parveniţi, sinecurişti şi pupincurişti, puşi pe principiul de a fi prost şi supus. Pariem! Cine are curajul?
