La ce folosește vaca bună care dă mult lapte dacă răstoarnă șiștarul, zice țăranul hâtru, în timp ce fluieră a pagubă. Bolojan n-a știut să comunice grămada precumpănitoare de fapte mărețe înfăptuite în mandat, care au fost trecute cu vederea.
Nu te naști cu harul comunicării, îl înveți. Dar când te dublează încă o tută parașutată din presă, căzută în transă de propria ei importanță, jumătățile de adevăr pe care le spârcuiești pe gură, devin gloanțe în mâna inamicului.
Bolojan a dublat rata de secretomanie a lucrurilor banale, a transformat în interes național treburile ordinare pe care ar fi trebuit să le știe ultimul cioban de pe vârful muntelui, a sfidat presa, a nesocotit opinia publică.
Nota de plată pe care o achită dureros și nemeritat, are legătură cu stilul boactărilor comuniști, de a nu da nimănui socoteală. Ca de obicei, oastea de strânsură ieșită pentru a-l susține, în frunte cu caricaturile ei stafidite în impostură, a semănat mai degrabă a petrecanie decât a galerie.
Și ca un finis coronat opus, șutul fatal cu care a răsturnat șiștarul de lapte, trebuia să fie unul de un populism grețos, care a anulat substanța reformelor: a deblocat pe ultima sută de metri banii primăriilor și le-a mai lipit pe frunte o sută de lei profesorilor.
–––
7 - mai - 2026
