Paulina Popoiu a rămas neclintită în postul de director al Muzeului Național a Satului “Dimitrie Gusti” de 20 de ani. Au ajutat-o PSD și slujbele de sfeștanie ale patriarhului Teoctist, din octombrie 2005, de Sfinții Dimitrie izvorâtorul de mir și Dimitrie Basarabov, patronul Bucureștilor, la 5 luni după preluarea funcției.
În 2006, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de existență a instituției, Teoctist a resfințit muzeul și bisericile din incintă. “Sfântul Dimitrie, care-i și patronul Bucureștilor, a devenit și patronul muzeului nostru și Dumnezeu ne ocrotește”, scrie cu slove fosforescente în biografia lui Popoiu de pe wikipedia.
În rest, Dumnezeu cu mila. Dacă în Bărăgan și-n Dobrogea se fac slujbe de ploaie, Popoiu se roagă fierbinte ca peste București să nu plouă cu piatră. O bună parte din acoperișurile caselor din muzeu sunt găurite și toarnă în ele ca la Vadu Lat. Rostul unui manager cultural nu este să prindă rădăcini, ci să caute soluții și bani pentru a conserva bunurile pe care le administrează.
Dacă nu se îngrijește de propria-i bătătură, nu poți avea pretenții să înțeleagă care este rostul patrimoniului universal. Cu atât mai mult, cu cât un obiectiv UNESCO este în pericol de a fi vandalizat și Popoiu nu reacționeză conform mapei ei profesionale.
A reacționat însă aberant și disproporționat la semnalul de alarmă pe care l-am tras în privința Bisericii UNESCO din Bârsana, pe care Iustin, episcopul vandal al Maramureșului și Sătmarului vrea s-o mute în incinta Mănăstirii Bârsana. Care episcop, a înștiințat-o cu privire la intenția de strămutare.
Popoiu a tăinuit intenția episcopului. Singurul vinovat sunt eu care caut scandalul cu lumânarea. O parte din vină o mai poartă niște instanțe obscure, care nu s-au deranjat să pună indicatoare spre un “monument exilat intr-un loc imposibil de ghicit”, deși am semnalat în cunoștință de cauză că indicatoarele au fost distruse de călugărițele de la mănăstire.
Recomandarea Paulinei Popoiu de a se face un studiu istoric “ca să știe că locul pe care se află astăzi biserica nu este cel original”, dă măsura inteligenței, pregătirii și experienței ei de manager cultural. Adică patru cu stea roșie.
După capul ei trist, împănat de amintiri comuniste, dacă locul pe care se află un monument UNESCO nu este cel original – cea de a doua strămutare a bisericii a avut loc în 1795 – iar biserica a intrat în patrimoniul universal în 1999, la 204 ani de la strămutare, atunci monumentul nu mai are nicio valoare.
Picasso, Nebună cu pisici, The Art Institute of Chicago
31 - iulie - 2025
