Ieri când am aflat ca voi toți, pe o caniculă de zile mari, că Ioana Ene Dogioiu a fost numită purtător de cuvânt al guvernului, brusc, o amintire fără leac mi-a inundat creierul.
Când eram într-a patra și treceam într-a cincea apele dintre elevi se despărțeau. Erau elevi ca tot omul și elevi, câte unul-doi de fiecare clasă, cu genă de activiști.
Elevii ca tot omul jucau miuța în fiecare recreație mare, spărgeau geamuri, erau murdari, le trăgeau pe fete de cozi, făceau porci de cerneală în caiete, inclusiv în alea pe curat, împroșcau cerneală pe hârtie când scriau cu penița, penițele lor scârțâiau ca sicriele din care ies strigoii în nopțile fără lună.
Activiștii erau tocilari, îngâmfați, prieteni de familie cu to’așa învățătoare, pârâcioși și urâcioși și ajungeau în prima fază șefi de detașament de pionieri. Pe ultima tocmai ați văzut-o: e faza pe guvern.
Fernando Botero, Prima doamnă, Museo Botero, Bogotá
6 - iulie - 2025
