Oficialii ruşi au început să lanseze o serie de ameninţări la adresa Statelor Unite în încercarea de a evita un proces pentru crime de război, iar înalţi oficiali au sugerat că următoarea ţintă a Rusiei ar putea fi Alaska, pe care Statele Unite au cumpărat-o de la ruşi în 1867.
Viaceslav Volodin, preşedintele Dumei de Stat a Rusiei, (camera inferioară a parlamentului rus) a avertizat miercuri că Moscova ar putea cere înapoi Alaska dacă SUA continuă să confişte resursele ruseşti în străinătate.
Preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului Rusiei a avertizat că Statele Unite ar trebui să ezite atunci când confiscă sau îngheaţă bunuri ruseşti în străinătate şi ar trebui să îşi amintească faptul că Alaska a aparţinut anterior Rusiei.
„America să îşi amintească întotdeauna că acolo este o parte a teritoriului rusesc: Alaska”, a declarat Volodin, potrivit Jerusalem Post. „Aşa că, atunci când încep să dispună de resursele noastre în străinătate, înainte de a o face să se gândească: şi noi avem ceva de returnat”.
Vicepreşedintele Dumei a propus un referendum în Alaska
Vicepreşedintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi a propus organizarea unui referendum în Alaska, a declarat Volodin, potrivit RBC.
Politicianul rus s-a referit la o ameninţare pe care a făcut-o anterior de a denunţa un tratat maritim între Norvegia şi Rusia după ce unele transporturi au fost blocate să traverseze apele norvegiene, spunând că Norvegia a permis apoi ca transporturile să treacă.
Volodin a subliniat, că Rusia nu se amestecă în afacerile Americii, spunând că politicienii americani au acuzat Rusia pentru tot ceea ce se întâmplă în tară.
Până în 1867, Alaska a fost un teritoriu al Imperiului rus. Ruşii au cucerit Alaska şi arhipelagurile din jurul ei în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după o expediţie militară a marinei ruse în regiune, în 1741. Conducătorul ei, danezul Vitus Bering, aflat în slujba Rusiei, a murit pe insula care astăzi îi poartă numele. Tot Bering se numeşte şi marea care separă Alaska americană de coastele Federaţiei Ruse. În zilele noastre, o insulă rusească din Strâmtoarea Bering se află la aproximativ 4 kilometri de o insulă americană din aceeaşi strâmtoare, Little Diomede, şi poate fi văzută cu ochiul liber. Din 3 ianuarie 1959, a devenit al 49-lea stat federal al SUA, cu o suprafaţă de 1.717.856 kilometri pătraţi, o populaţie de aproape 750.000 de suflete şi cu o climă arctică, destul de problematică pentru habitatul obişnuit uman.
În 1867, Rusia a vândut Statelor Unite ale Americii teritoriul Alaska pentru suma de 7, 2 milioane de dolari, adică cu 4 cenţi hectarul.
În următorii 50 de ani, SUA şi-au scos scos banii de o sută de ori mai mult. În timpul secolului al XIX-lea, Alaska rusească a fost centrul internaţional de comerţ. În capitala sa, Novoarhanghelsk, acum Sitka, comercianţii aduceau textile din China, ceai, şi chiar gheaţă – atât de cerută în sudul Statelor Unite până la inventarea frigiderului. Au fost construite vapoare şi fabrici, iar cărbunele a început să fie extras. Oamenii deja ştiau de numeroasele depozite de aur din acestă regiune, iar a vinde teritoriul părea o adevărată nebunie.
Comerţul a început să fie dezvoltat de către o companie ruso-americană, care era formată în mare parte, în secolul al XVIII-lea, din aventurieri – oameni de afaceri curajoşi, cărora nu le era frică să călătorească. Compania controla toate minele şi resursele din Alaska, putând a realiza independent acorduri comerciale cu alte ţări.
Viitorul a început să fie sumbru pentru Alaska după începerea războiului din Crimeea.
Rusia trecea prin serioase dificultăţi financiare şi era pândită de pericolul de a pierde Alaska, fără vreo compensaţie, în favoarea Regatul Unit al Marii Britanii, inamicul lor în Războiul Crimeei (1853–1856).
Deşi Alaska nu era o zonă de interes, populaţia Columbiei Britanice a început rapid să crească la câţiva ani după încheierea ostilităţilor, goana după aur determinând înfiinţarea de colonii britanice pe continentul nord-american.
În aceste condiţii, ţarul Alexandru al II-lea a hotărât să vândă teritoriul, dar după ce britanicii nu au fost interesaţi de achiziţionarea zonei, în anul 1859 vine prima ofertă pentru americani. A urmat Războiul civil din SUA şi suspendarea negocierilor pe tema Alaska, însă în 1866, după încheierea ostilităţilor, ţarul l-a instruit pe ambasadorul său în SUA, Eduard de Stoeckl, să reia negocierile cu secretarul de stat american William H. Seward, în martie 1867.
Negocierile s-au încheiat după o şedinţă nocturnă, la ora 4:00 dimineaţa, la 30 martie 1867, fiind finalizate cu semnarea unui tratat, la un preţ de achiziţie de 7.200.000 de dolari, pentru 1,7 milioane de kilometri pătraţi, adică aproximativ circa 4,74 cenţi pe hectar, Alaska însemând a şasea parte a teritoriului SUA de astăzi.
La acea vreme, chiar şi un teren neproductiv din Siberia ar fi putut costa pe piaţa de tranzacţii de 1, 395 de ori mai mult, însă situaţia internă era critică, iar ruşii nu îşi permiteau să piardă chiar şi modica sumă oferită de americani. Predarea oficială a terenului a avut loc în Novoarhanghelsk.
Prin actul de vânzare-cumpărare a Alaskăi din 1867, scris în limbile franceză şi engleză, americanii obţineau întregul teritoriu continental al Alaskăi, precum şi arhipelagurile din largul coastelor şi cele mai multe dintre insulele Mării Bering. America primea şi toate proprietăţile Companiei Ruso-Americane, cu excepţia clădirilor bisericilor ortodoxe din Alaska. Populaţia locală rusă intra sub jurisdicţia SUA, cetăţenii ruşi având 3 ani la dispoziţie fie pentru a se repatria, fie pentru a rămâne.
La 15 mai 1867, ţarul Alexandru al II-lea semna contractul, după ce, la 3 mai, Senatul SUA ratificase vânzarea. Mai târziu, pe 20 iunie 1867, la Washington, au fost schimbate instrumentele de ratificare.
Ultima prezenţă oficială rusă în Alaska s-a petrecut la 18 octombrie 1867 când în capitala teritoriului, Novoarhanghelsk, drapelul rus a fost coborât solemn.
Americanii erau obişnuiţi să cumpere teritorii, cu care îşi măreau teritoriul statal fără a avea nevoie să facă războaie. În 1803, Statele Unite obţinuseră de la Franţa teritoriul Louisiana, cu 17 milioane dolari, dublându-şi suprafaţa şi asigurându-şi controlul asupra celei mai lungi căi de transport fluvial continental din lume, Mississippi.
