Azi – miercuri 17 noiembrie – am înţeles de ce don Pucheanu, primarul cel ales a doua oară, nu face nimic cu strada, şoseaua, sau cum să-i zic drumului ce este folosit de Poliţia de Frontieră, dar şi de SMURD. Pe aici se ajunge la ELICOPTER.
Da, la acel elicopter care pentru mulţi e ULTIMA FRONTIERĂ.
Am vrut să fac fotografii şi să-i amintesc jupânului Pucheanu cam în ce stare e drumul spre FRONTIERA între viaţă şi moarte.
NU SE POATE, pentru că am nevoie de aprobări. Cerere, copii xerox – legitimaţie de serviciu, carte de identitate, certificat naştere, adeverinţă că nu eşti spion şi alte alea, aranjate ordonat în renumitul dosar cu şină ce trebuie dat purtătorului de cuvânt al Poliţiei de Frontieră care, conform regulamentului de ordine interioară şi exterioară, va fi dat… nu ştiu cărui ataşat militar.
Aşa că, înţeleg de ce nu se poate intra cu utilajele în curtea instituţiei pentru refacerea drumului.
Bineînţeles că exagerez. Aveam nevoie pentru a face poze doar de o simplă aprobare după ce făceam o cerere adresată conducerii Poliţiei de Frontieră Galaţi care o trimitea la … ş.a.m.d.
Ce să înţelegem? ALEŞII nu vor să repare strada sau cei de la poliţia de frontieră nu văd FRONTIERA?
Iată că pentru fotoreportajul de săptămâna aceasta nu am decât o poză cu o barieră şi un interzis.
