În Primul Război Mondial, mulți români din Transilvania, Banat și Bucovina fuseseră mobilizați în armata Imperiului Austro-Ungar. Ajunși prizonieri în Rusia, o parte dintre ei au cerut să fie lăsați să se înroleze voluntar în Armata Română.
În 1917, acești foști prizonieri au fost adunați la Darnița, lângă Kiev. Acolo au format Corpul Voluntarilor Români și au adoptat o declarație prin care cereau desprinderea românilor din Austro-Ungaria și unirea lor într-un singur stat românesc. Documentul a rămas cunoscut drept Declarația de la Darnița și a anticipat cu mai bine de un an hotărârile din 1918.
Primul detașament a ajuns la Iași în iunie 1917. Generalul francez Henri Berthelot nota că aproximativ 300 de ofițeri și 1.500 de soldați ardeleni și bucovineni depuseseră jurământ de credință față de regele Ferdinand și ceruseră să servească România. După instruire, voluntarii au fost repartizați în regimente și au participat inclusiv la luptele de la Mărășești.
Până în 1918, peste 8.600 dintre voluntarii recrutați în Rusia fuseseră trimiși efectiv în România. Ei nu luptau doar împotriva unui inamic militar, ci pentru ideea că românii despărțiți de granițele imperiilor trebuiau să trăiască în aceeași țară.
Au fost oameni care, după ani de război și prizonierat, au ales să intre din nou în luptă — de această dată sub drapel românesc.
Câți români mai cunosc astăzi povestea voluntarilor de la Darnița?
9 - iulie - 2026
