Se numesc, simplu, bun-simț. Chestia aia pe care n-o cumperi nici cu bani, nici cu funcție, nici cu mașină scumpă. Ori o ai, ori te claxonează viața până te prinzi.
1. Nu suna un om de șapte ori la rând. Ai sunat o dată, de două ori și n-a răspuns? Lasă-l, mă, în pace. Poate muncește, poate doarme, poate e la baie, poate face dragoste sau poate pur și simplu nu vrea să vorbească cu tine. Oricare variantă ar fi, al optulea apel nu rezolvă situația. Doar confirmă că tu ai mai mult timp liber decât el.
2. Dacă ai împrumutat bani, dă-i înapoi înainte să ți-i ceară omul. Asta se numește caracter. La fel cu umbrela, pixul, încărcătorul și orice ai luat „doar până mâine”. Că la români „până mâine” are uneori o elasticitate de trei ani.
3. Dacă te invită cineva la masă, nu căuta direct cel mai scump preparat. Omul a spus „comandă ce vrei”, nu „testează-mi limita cardului”. Dacă acasă mănânci omletă cu telemea, nu te transforma brusc în critic Michelin și întreba dacă homarul a crescut fericit.
4. Nu întreba oamenii de ce nu sunt căsătoriți, de ce n-au copii, casă sau mașină. Poate nu vor. Poate nu pot. Poate încearcă de ani întregi. Poate au trecut prin lucruri despre care tu habar n-ai. Și mai există o variantă revoluționară: nu e treaba ta. Bunul-simț începe exact acolo unde se termină curiozitatea nesimțită.
5. Ține ușa celui care vine după tine. Femeie, bărbat, copil, bătrân, nu contează. Nu-ți cade rangul, nu-ți scade testosteronul și nici nu te face mai puțin important. Durează trei secunde și spune despre tine mai mult decât o biografie de două pagini pe Facebook.
6. Dacă un prieten plătește azi taxiul, cafeaua sau masa, data viitoare bagă și tu mâna în buzunar. Prietenia nu este contabilitate, dar nici program social cu finanțare nerambursabilă.
7. Respectă și părerea celuilalt. Ce pentru tine este 6, din partea opusă poate fi 9. Nu înseamnă că unul dintre voi este obligatoriu prost. Uneori trebuie doar să te muți puțin ca să vezi lumea și din locul celuilalt. Bine, există și situații în care omul chiar e prost, dar măcar verifică unghiul înainte să dai verdictul.
8. Nu întrerupe oamenii când vorbesc. Ascultă până la capăt. Nu asculta doar ca să-ți vină rândul să vorbești. Avem două urechi și o singură gură. Natura ne-a dat proporțiile, noi am decis să folosim gura triplu.
9. Dacă faci o glumă pe seama cuiva și vezi că omul nu râde, oprește-te. Din secunda în care doar tu te distrezi, nu mai este glumă. Este nesimțire cu efecte speciale. Iar „hai, mă, că glumeam” nu repară orice.
10. Spune „mulțumesc”. Și „te rog”. Și „scuză-mă”. Sunt gratis, oameni buni. Nu plătiți abonament lunar și nici TVA. Folosiți-le cu încredere.
11. Laudă omul în public și critică-l în privat. Dacă vrei să-i faci bine, ridică-l în fața celorlalți. Dacă vrei să-l corectezi, ia-l deoparte. Umilința publică nu este educație. Este doar ego îmbrăcat în costum de profesor.
12. Nu comenta greutatea oamenilor. „Arăți bine” este suficient. Nu trebuie să continui cu „ai slăbit?”, „te-ai îngrășat?”, „da’ ce-ai pățit?”. Omul are oglindă acasă. Știe. Și dacă vrea să discute despre asta, o va face. Nu ești cântar cu Wi-Fi.
13. Dacă cineva îți arată o fotografie pe telefon, nu da cu degetul stânga-dreapta. Ți-a arătat o poză, nu ți-a predat telefonul la percheziție. Nu știi ce urmează. Poate vezi ceva ce n-ar fi trebuit să vezi și după aia nici „bună ziua” nu mai sună la fel.
14. Dacă cineva spune că merge la medic, nu sări imediat cu „Da’ ce ai?”. Spune: „Sper să fie totul bine.” Dacă vrea să-ți povestească, îți povestește. Suferința omului nu este podcast și tu nu ești moderatorul.
15. Poartă-te cu femeia de serviciu, gunoierul, paznicul, muncitorul sau omul străzii cu același respect cu care te porți cu directorul. Aici se vede educația adevărată. E foarte ușor să fii politicos cu șeful când de el depinde salariul. Ia să vedem cât de „domn” ești cu omul de la care nu ai absolut nimic de câștigat.
16. Dacă un om vorbește cu tine, lasă telefonul jos. Uită-te la el. Dacă dai scroll în timp ce omul îți vorbește, nu ești ocupat. Ești prost crescut cu internet.
17. Nu da sfaturi până nu ți se cer. Uneori omul nu vrea soluția ta genială. Vrea doar să-l asculți. Nu trebuie să reparăm tot ce respiră în jurul nostru. Mai ales când propria noastră viață are trei martori aprinși în bord.
18. Dacă revezi pe cineva după multă vreme, nu-l întreba direct câți ani are, cât câștigă și ce avere și-a făcut. Întreabă-l dacă e bine. Dacă e sănătos. Dacă e fericit. Nu e control ANAF, e revedere între oameni.
19. Când vorbești cu cineva, scoate ochelarii de soare dacă situația permite și privește-l în ochi. Respectul nu se aude numai în cuvinte. Se vede în privire, în gesturi, în felul în care îi arăți omului că, pentru câteva minute, chiar ești acolo.
20. Și poate cea mai grea regulă: învață să ai delicatețe față de durerile pe care nu le vezi. Nu-ți etala banii ostentativ în fața celui despre care știi că abia se descurcă. Nu vorbi ore întregi despre copii în fața celui despre care știi că și-a dorit și n-a putut avea. Nu înseamnă să-ți ascunzi fericirea. Înseamnă să ai suficient suflet încât să înțelegi că bucuria ta poate atinge, fără intenție, rana altuia.
Până la urmă, bunul-simț nu înseamnă să știi cu ce furculiță se mănâncă peștele, cum se ține paharul de vin sau ce costum se poartă la restaurant. Bunul-simț înseamnă să știi cum să te porți cu oamenii atunci când nu ai nimic de câștigat de la ei.
Poți avea facultăți și să fii prost crescut. Poți avea milioane și să fii sărac în caracter. Poți coborî dintr-o mașină de o sută de mii și să nu valorezi cât omul care îți mătură strada și îți spune dimineața „bună ziua”.
Și poți să n-ai mare lucru în buzunar, dar să ai „te rog”, „mulțumesc”, „scuză-mă”, respect, empatie și măsura vorbelor. Iar atunci, crede-mă, ești mai bogat decât mulți care-și verifică averea în aplicație.
Pentru că eleganța adevărată nu este pe tine. Este în tine.
Iar bunul-simț e ca deodorantul: ar trebui folosit zilnic, dar, din păcate, exact cei care au cea mai mare nevoie de el sunt convinși că n-au nicio problemă.
Sursa: Mediul online
