E ca și cum ai cere un semn că te pierzi, ca să nu te pierzi complet….Rămas bun, dragă Dan ! Poet, coleg , prieten, vei rămâne veșnic în amintirea mea !
in memoriam — un poem de neuitat al lui Dan Vîță.
,,noapte de noapte
noapte de noapte intru și mă scald în apa morții
ca prin cenușa unui cinematograf vechi, ars din temelii,
încă fumegând,
noapte de noapte intru în cenușa memoriei,
ca într-o bibliotecă de oase, carne și sânge
în care au petrecut și s-au îmbătat măcelarii tineri ai zilei de ieri,
ca în canalizarea de sub scriptoriul mănăstirii
plină de ghemotoace cu anluminări
cu șobolani (ca un alt fel de șobolani înveliți în miniaturi colorate)
ca pe ușa din spate, care dă în câmp, a unui motel ieftin, de autostradă,
cum întunericul, de jos, urcă muntele, cum paianjenii de măslini
urcă în măslini pe muntele plin de măslini
mi-am adus aminte de tine
și mâinile mele, ca arhiereii , cu făclii și slujitori, au ieșit înaintea ta
să te prindă
mâinile mele te sărută
dar slujitorii mei și-au aruncat datoriile lor
dincolo de mine
măcar un zgomot de sticlă spartă în urechi
măcar țipetele mari din camera cărților uitate deschise
ca să știu înainte de a uita
că mă apropii de uitare
să pot să mă jelesc să pot să le jelesc
acum nu sunt decât umbra tânărului care îmi purta armele”
4 - septembrie - 2026
