Serviciile l-au creat, serviciile l-au luat, fie numele lor binecuvântat!
Să nu ne facem iluzii: ridicarea în plină stradă a lui Călin Georgescu este o acțiune politică. Însă ea nu e făcută de politicienii noștri, care sunt doar niște interfețe ale celor care cu adevărat conduc, o caracatiță ale cărei tentacule sunt justiția, SPP, Palatul Cotroceni ș.a.m.d, e evident asta. În mâinile unor astfel de oameni fără chip, Georgescu este doar un instrument: a fost aruncat în arenă cu steagul fals al luptătorului antisistem, tocmai pentru a distorsiona atenția și percepția realității, ca un veritabil instrument de manipulare. Acum, după ce maurul a tulburat apele, trebuie să dispară. Tocmai pentru că s-a petrecut acum, atât de târziu și pentru cu totul alte fapte decât cele pentru care ar fi trebuit să fie acuzat până acum (și care, dacă ar fi fost susținute și dovedite, ar fi fost incomparabil mai grave decât acestea presupuse), tocmai acestea arată că acțiunea este o execuție politică făcută de sistem. Cu adevărat forțe oculte, cu intenții care ne scapă, leagă și dezleagă faptele la noi în țară. Statul român a devenit un stat ocult, tenebros: nu știi de ce se iau anumite decizii, cine conduce de fapt și care va fi viitorul.
Ceea ce este mai important însă mi se pare a fi faptul că șarlatanul acesta a reprezentat adevărata hârtie de turnesol a societății românești. A făcut în primul rând recensământul proștilor care s-au lăsat păcăliți de un guru cu accente paranoice. A dezgolit de sens credința oarbă, idolatră și lipsită de coerență a așa zișilor „credincioși”, duși de nas de unul care amestecă guenonismul cu budismul de mâna a doua, cu new age, protestantismul și ortodoxismul ceaușist într-un ghiveci mistic delirant și cretinoid, o pastișă dughenistă de toată jena.
CG a făcut recensământul cetățenilor analfabeți funcționali, toți cei care au votat, total iresponsabil, un guru carismatic fără absolut nicio cultură politică, cu un plan de țară utopic (și câtă aderență au românii la utopii!) și banal. Crescut de servicii și pus pe tavă unor oameni debusolați, Călin Georgescu a testat limitele unui popor ce se imbecilizează pe zi ce trece, încremenit într-un proiect naționalist desuet, util doar rușilor și comuniștilor nostalgici.
De Călin Georgescu vom scăpa în curînd, dar de georgism mai avem mult până să scăpăm. Oamenii vor avea nevoie în continuare de un Georgescu-luptător antisistem-călare-pe- cal alb (eventual îmbrăcat în ie). În laboratoarele serviciilor probabil că se lucrează la crearea unui nou guru, poate mai incisiv, mai „creștin”, mai naționalist, care de data aceasta nu va mai face recensământ ci va strânge recolta, depunând-o la picioarele celor care l-au creat.
Iar noi vom rămâne din nou cu gustul amar al bucuriei că am înfrânt din nou.