Şi ca să nu mă dau mai catolic decât papa, vreau să spun că Eugen şi Durbacă nu era omul pe care să-l duci cu preşul! El era uns cu toate alifiile, de aceea a şi ajuns ce-a ajuns: adică revoluţionar cu carnet! Ajuns la Arad, am luat legătura cu şeful partidului muncitorilor şi ţăranilor, adică un biet nimeni care s-a trezit deodată cu un verdict al tribunalului municipal Arad că are partid la scară, dar n-are serviciu, nici casă, nici masă, nici măcar un sediu unde să-şi ţină ştampila şi dosarele cu membrii de partid. Măcar cei douăzeci şi unu cât prevedea legea!!!
Individul respectiv m-a primit în bârlogul lui, o mansardă într-un bloc comun de locuinţe de tip han, cum se purtau în evul mediu, pe timpul lui Toma Alimoş sau Terente caimacanul Brăilei. Am primit de la şeful respectiv o ştampilă şi un dosar cu membrii comitetului executiv numiţi de respectivul to’arăş, unde l-a introdus şi pe dl. Eugen Durbacă, preşedintele judeţenei de partid a PMT!
Când i-am arătat şefului de la Galaţi cum l-am înscăunat ca şef de partid, acesta şi-a pus în mişcare echipa de susţinători ai primarului şi a aflat că partidul de la Arad era o făcătură de neisprăviţi care n-avea nicio perspectivă nicăieri! Existau în România un Partid ţărănesc (istoric şi universal), unul liberal şi democrat, tot istoric şi universal, nu mai vorbesc despre PSD, UNPR, Liberschimbistul de la Ploieşti, ce să mai caute şi un farsor de la Arad? „Nea Stanciule!, nu merge… asta e cacialma iar eu nu joc aşa: cu marinarii pe covertă! Mai bine hai cu mine la Bucureşti şi trecem la Meleşcanu, la Apr!” Iliescu tocmai pierduse alegerile iar şobolanii părăseau vaporul!
Acuma începe adevărata aventură a politichiei durbacioviste! Dacă vă interesează continuăm! Dacă nu, nu! Eu vă iubesc la fel! Va urma!
29 - iunie - 2018
