Citit cu atenție, textul următor lămurește unele lucruri esențiale din blocajul politic românesc:
Adrian Preda: ”Cum ar arăta o explicație de tip realpolitik? UE și NATO au o preferință clară pentru un guvern românesc previzibil și pro-occidental. Imprevizibilitatea lui Georgescu și retorica sa favorabilă Rusiei i-au transformat candidatura într-un risc. Anularea alegerilor a fost o modalitate grosolană și antidemocratică, dar eficientă, de a reseta tabla de joc. În această lectură, blocajul nu este un eșec de coordonare, ci un echilibru deliberat: un guvern slab, interimar, le-ar conveni puterilor externe mai mult decât unul naționalist, iar partidele știu asta.
Analiza lui Pîrvulescu susține această interpretare: „Președintele a dat un răspuns procedural, nu a încercat o deblocare.” Nominalizarea lui Mureșan de către președinte — un europarlamentar proeuropean, fără bază politică internă — poate fi mai puțin o încercare de a forma un guvern și mai mult o manevră de temporizare, menită să tragă de timp până când avântul AUR se epuizează. Dacă așa stau lucrurile, „blocajul” nu este un eșec — este chiar scopul.
Această lectură este tratată uneori ca o explicație concurentă — ca și cum blocajul ar reprezenta fie un eșec de coordonare, fie un echilibru gestionat din exterior. Nu este o explicație concurentă. Este aceeași logică comportamentală, aplicată cu un nivel mai sus. Și actorii externi sunt jucători și citesc aceeași tablă de joc: un guvern imprevizibil, favorabil Rusiei, este o pierdere pe care nu sunt dispuși să o suporte, așa încât un guvern interimar slab este o pierdere tolerabilă. Au aversiune față de pierdere, depreciază viitorul incert și preferă o stare de așteptare stabilă unui pariu pe schimbarea radicală — exact ca partidele de pe scena internă. Stratul realpolitik nu înlocuiește analiza stimulentelor. O confirmă, la scara jucătorilor care se situează deasupra jocului parlamentar.
(…)
Blocajul României nu este un eșec al raționalității. Este produsul previzibil al unor jucători cu aversiune față de pierdere și cu puncte de referință incompatibile.
Refuzul PSD de a-l accepta pe Mureșan nu este un eșec în înțelegerea mizelor. Este un răspuns rațional la o încadrare în termeni de pierdere. PSD nu compară „Mureșan premier” cu „prelungirea blocajului”, ci cu „Grindeanu premier”, iar din această comparație Mureșan iese pierzător.
Profilul discret al lui Mureșan îl face o pierdere mai mică — mai tolerabilă decât multe alte variante —, dar rămâne o pierdere sub aspectul la care PSD ține cel mai mult: deținerea funcției de premier. Iar angajamentul său de a continua politicile lui Bolojan îl face o pierdere cumulată: PSD pierde atât funcția, cât și schimbarea de politici pe care a cerut-o. Adăugați deprecierea temporală a rotativei din aprilie 2027, iar socoteala e încheiată înainte să înceapă negocierile.”
???????????????????????? ???????????????????? ???????????????? ???????????????????? ????????????ℎ???????????????????? ???????? ???????????????????????????????? ???????? ????????????ℎ???????????????????????? ???????? ???????????????????????????????????????? ???????? ???????????????????????????????????????? ????????????????????????. ????????. ???????????????????? ???????????????? ???????????????????????????????????? ???????? ???????????????????????????????????????????????????? ???????? ???????????????????????????????? ???????? ???????????????????????????????? ???????????????????? ???????????????????????? (1992) ???????? ???????? ???????????????????????????????????????????? ???????? ???????????????????????????????????? ???????? ????????????ℎ???????????????????????? ???????? ???????? ???????????????? ???????????????????????????????????????? (1999)
24 - septembrie - 2026
