Vă spuneam că am mai scris mai demult despre Camera de Comerţ şi Industrie a Republicuţei Galaţi, în care arătam preamărirea şi decăderea acesteia, a cauzelor şi celor care au căpuşat-o ani de zile până la pierzanie. Nu o să mai reluăm ce am scris (cine are curiozitatea va găsi în arhiva articolelor noastre păstrate pe net) şi o să încălcăm ceea ce ne-am promis nouă înşine, că nu ne mai interesează şi nu o să mai scriem despre această instituţie. Am fost de bună credinţă şi am zis să-i mai dăm o şansă conducerii acesteia, să-şi revină, să intre în normalitate, dar degeaba. Ba din contră, aceştia au continuat, au persistat în stilul jemanfişist, de rapt, de bagabonţeală, de sfidare şi bătaie de joc a oamenilor de afaceri şi a autorităţilor. Adică, canci activitate în slujba comunităţii, bani sifonaţi, coborâre pe panta descrescândă a imaginii şi utilităţii acesteia. Am făcut aşa, un sondaj rapid la vreo treizeci de patroni gălăţeni, care şi-au scuipat în sân şi şi-au făcut cruce cu ambele mâini, scrâşnind printre dinţi „piei Satană!”. Păi, în prezent, Camera mai are vreo 13 salariaţi (de râsul curului, de la vreo 200 în vremurile bune, cu Gogoncea la butoane, până ce s-a dedat la zeul Bacchus), ultimul plecat fiind un individ ce se ocupa de licitaţii pe Bursă. Practic, cei care muncesc, direct productivi, sunt doar vreo 5-6, restul o reprezintă şoferul, secretara şi membrii FAMIGLIEI care au pus laba pe Camera de Comerţ, care după datele contabile de-abia îşi mai trage sufletul pe bani mai mulţi din unele proiecte decât din activitatea de bază, ca obiect stipulat în Statut.
Preşedintele Camerei, Ion Mocanu, căruia i s-a ridicat o statuie de lut, cu zeci de ani în urmă, nemeritată şi mincinoasă, să spună cum a fost rejectat de la Şantierul Naval Damen şi din cel de la Giurgiu. Să ne spună el cum a ajuns preşedinte, susţinut de Gogoncea şi Dobre, primul îndepărtat pe nedrept de Mocanu şi care mai calcă prin stabiliment din an în Paşti, iar al doilea desconsiderat şi înjurat în continuare de preşedintele dobândit „democratic”. Şi, uite-aşa, într-un sictir şi tupeu nemaivăzut, Mocanu, care înjură pe-se-de-ul sau pe-ne-le-ul în egală măsură, călăreşte cu un dispreţ suveran Camera de Comerţ. Maşina şi salariul baban de la Camera Naţională, cazări la hoteluri de 5 stele, diurne aşijderea, inactivitate pe măsură şi prezenţă pentru sforăială, plus la Camera de la Galaţi, de obicei între 09.00 şi 12.00, după care URA! şi la masă acasă, iar de revenit la muncă, arareori.
Munca a devenit aşa, un fel de chin asumat, pentru întreţinerea şi preamărirea FAMIGLIEI, ultima trăsnaie care ne-a determinat să scriem prezentul articol fiind angajarea-numire a fiicei sale pe postul de preşedinte al Asociaţiei Camerelor de Comerţ Dunărene. Tupeul acestuia ne-a zăpăcit, creându-ne o stare de vomă. Adică, tu, Ion Mocanu, preşedinte, pe copchilul băiat (că de fată am vorbit mai sus) l-ai proţăpit secretar general al Camerei de Comerţ şi director la Tehnopol, societate bugetată şi aparţinătoare de Primărie. Tare, nu?? Da, dar staţi că nu am terminat, FAMIGLIA o mai cuprinde şi pe nora lui Mocanu, soţia lui Ionuţ, care a fost numită director economic la Camera de Comerţ a Galaţiului. A mai rămas doamna Mocanu pe dinafară, dar noi avem semnale din surse şi din bârfele din târg că şi aceasta e cuprinsă într-un anume fel în FAMIGLIE, un fel pe care încă nu îl ştim. Aţi mai auzit aşa ceva de când sunteţi? Dragi cititori, v-aţi imaginat că e posibil aşa ceva? Nimeni nu vede, nimeni nu aude, nimeni nu se implică, Mocanu şi-a tras o Republicuţă a sa, un SRL pe o structură asociativă, nepolitică (!?!) a oamenilor de afaceri. Huo, măi bagabonţilor! Huo, Colegiului de Conducere format din corifei care nu se implică, făcuţi părtaşi la cele de mai sus de către un om lacom, nesătul, dornic de preamărire fără just temei. În prezent parcă s-a dat cu DDT pe scările Camerei, în care dacă intră un om de afaceri zici că e mare sărbătoare, generată de o rătăcire. Alo, autorităţi! Alo, instituţii abilitate ale statului! Alo, oameni de afaceri! Cine mai crede în utilitatea unei astfel de instituţii din punct de vedere economic şi social, e cazul să se trezească şi să nu mai tolereze aşa ceva.
Lasati, ca nu ati scris la timp despre ce se intampla acolo!