Da, blocada promitea o realitate incontestabilă din perspectivă militară și a scurtcircuitării logistice. Părea că va îngenunchea regimul de la Teheran. Nu numai că nu se întrezărește niciun semn al colapsului regimului islamist, dar blocada s-a fisurat în mai multe puncte nevralgice și tinde spre un eșec politic și economic de proporții.
O fisură majoră s-a căscat în N-E pe linia ferată care leagă Iranul de Asia Centrală și China. Abia acum prinde contur, ceea ce părea o utopie suprasaturată de necunoscutele viitorului, coridorul economic principal Urumqi-Gorgan-Teheran-Istanbul de pe harta Noului drum al mătăsii – Belt and Road Initiative.
În S-E, continuă în ritm alert aprovizionarea Iranului de către China cu tehnică și componente pentru rachete și arme inteligente prin intermediul Pakistanului. Coridorul pakistanez merită o atenție specială. El funcționează printr-o combinație de infrastructură logistică strategică, uzajul mărfurilor cu dublă utilizare și mecanisme financiare și comerciale clandestine.
Bypass-ul pakistanez este posibil grație Ordinului de tranzit al mărfurilor prin teritoriul Pakistanului, care permite mărfurilor din China să tranziteze scutite de taxe vamale direct spre Iran. Componentele chinezești sosesc pe cale terestră prin Coridorul economic China-Pakistan, prin punctul de trecere Sost, sau sunt descărcate în portul controlat de chinezi de la Gwadar.
Din Gwadar sau prin rețeaua rutieră din regiunea Balochistan, mărfurile sunt transportate rapid către punctele de frontieră iraniene Gabd-Rimdan și Taftan, evitând complet rutele maritime supravegheate de armada SUA.
China evită trimiterea de sisteme de rachete complet asamblate care ar atrage sancțiuni imediate severe. În schimb, rețeaua se bazează pe piese industriale fragmentate. Serviciile de informații occidentale au dezvăluit peste 1.300 de transporturi de componente destinate direct Ministerului iranian al Apărării.
Acestea includ dispozitive GPS, microelectronică avansată, motoare electrice, piese de aviație și compuși chimici esențiali cum ar fi percloratul de sodiu, folosiți ca propulsant pentru rachetele balistice sau pentru sistemele de ghidaj ale armelor inteligente și dronelor.
Pe lângă camioanele care parcurg rutele muntoase, o componentă critică este logistica aeriană. Transporturile strategice de tehnologie militară includ sisteme antiaeriene portabile MANPADS de tip QW-12 și decolează de pe aeroportul din Urumqi, situat în vestul Chinei.
Acestea folosesc coridoarele aeriene ale Pakistanului pentru a ateriza în siguranță la Teheran, ocolind spațiile aeriene restricționate sau monitorizate militar. O sumedenie de companii paravan și intermediari din Hong Kong asigură mecanismele de negare plauzibilă – plausible deniability -, ale unor tranzacții care nu se fac direct între guverne.
Primadonă este entitatea Zhongqing Baoshang International Investment din Hong Kong, care intermediază achizițiile, iar fluxurile financiare sunt rulate prin bănci chinezești de talie mică care folosesc exclusiv yuanul, fiind astfel complet imune la sistemul ociidental de monitorizare bancară.
Analistul Naade Ali, expert senior în cadrul Middle East Institute din Washington, a explorat dilemele strategice ale gambitului Iranului în Strâmtoarea Hormuz și necunoscutele capcanei pe care Iranul o întinde Pakistanului, prin activarea coridorului de tranzit dintre cele două țări.
În opinia lui Naade Ali, Ordinul regimului de la Islamabad, de tranzit al mărfurilor prin teritoriul Pakistanului, a fost luat fără consultări prealabile cu Washingtonul, riscând să atragă atenția SUA în privința unor eventuale sancțiuni și să genereze complicații pentru programul Pakistanului cu FMI.
Ceea ce a început ca un coridor de gestionare a crizei între Iran și Pakistan, are toate șansele să fie păstrat ca activ strategic pe termen lung, promițând venituri de peste 43 miliarde $. În acest moment în portul pakistanez Gwadar sunt depozitate 20.000 de containere marine destinate Iranului, al căror transport rutier ar costa între 70-140 milioane $.
Traseul traversează Balochistanul, cea mai instabilă regiune din sud-vestul Pakistanului și sud-estul Iranului, unde gruparea separatistă Armata de Eliberare a Balochistanului (BLA) a desfășurat o campanie susținută de atacuri vizând camioanele de marfă și trenurile de marfă destinate Iranului.
În momentul în care regimul de la Islamabad a anunțat deschiderea rutelor de tranzit terestru către Teheran, activitățile teroriste de-a lungul traseului s-au intensificat brusc. Pe 24 mai, gruparea a comis un atac terorist asupra unei linii ferate din Quetta, capitala provinciei pakistaneze Balochistan.
Pe 23 septembrie a fost ucis generalul Hossein Zarifi din cadrul Gărzilor Revoluției Islamice, într-o confruntare armată cu militanți BLA, în regiunea Saravan din provincia iraniană Sistan-e Balochistan. Se pare că singura entitate care monitorizează atent zona și care funcționează ca un vector major de putere care influențează direct echilibrul geostrategic din Orientul Mijlociu, a rămas Mossad.
–––
Robert Hofherr, Fantome în cimitir, Colecția artistului
1 - octombrie - 2026
