Activitatea trupelor de securitate nu face obiectul cercetării CNSAS, nici măcar rolul de reprimare pe l-au jucat trupele la Revoluția din decembrie 1989. Trecerea trupelor de securitate în subordinea directă a Departamentului Securității Statului (DSS) în 1986 a însemnat transformarea unei forțe concepute inițial pentru pază și ordine publică într-o armată privată a dictaturii, specializată exclusiv în contrainsurgență urbană.
Adică reprimarea revoltelor. De represiunea politică se ocupa în continuare DSS, securitatea în civil Mutarea trupelor la DSS a modificat radical doctrinele, antrenamentele și metodele de contrainsurgență și schimbările au fost vizibile în anii imediat următori, în 1987 la Brașov și în 1989 la Revoluție.
Trupele de Securitate erau instruite în principal pentru izolarea unor zone, paza obiectivelor strategice și dispersarea manifestațiilor prin metode clasice de jandarmerie. După trecerea la DSS, accentul s-a mutat pe lupta în mediu urban. Militarii au început să fie antrenați pentru blocarea bulevardelor, asaltul clădirilor ocupate de protestatari și curățarea rapidă a piețelor publice.
Cea mai mare schimbare de metodă a fost sincronizarea în timp real cu direcțiile informative ale Securității, respectiv Direcția a IV-a de Contrainformații Militare și Direcția a V-a de Securitate și Gardă, ceea ce s-a întâmplat la Brașov și la Revoluție. În timp ce trupele de securitate încercuiau o zonă, ofițerii DSS în civil operau în interiorul mulțimilor.
Această metodă hibridă permitea trupelor să acționeze chirurgical, arestând direct liderii indicați de agenții infiltrați, în loc să se războiască orbește cu masa de oameni. Trupele de securitate au început să acționeze în strânsă cooperare cu Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA). Metodele s-au brutalizat prin preluarea de tactici antiteroriste aplicate asupra civililor.
Trupele de securitate au devenit scutul de masă, în spatele căruia operau profesioniștii din USLA și din direcțiile de anchetă. Metodele de contrainsurgență s-au axat masiv pe prevenirea extinderii informațiilor către alte județe sau către exteriorul țării.
La Revolta anticomunistă de la Brașov din 15 noiembrie 1987, încă din timpul marșului muncitorilor de la uzinele „Steagul Roșu” spre centrul orașului, lucrători ai DSS în haine civile s-au infiltrat în rândurile manifestanților, cu rolul de a monitoriza mulțimea, de a fotografia protestatarii și de a identifica figurile proeminente pentru a pregăti arestările ulterioare.
În cursul serii, când protestatarii au devastat sediul Comitetului Județean de Partid, zona centrală a Brașovului a fost complet izolată. Au fost mobilizate trupele de securitate antrenate pentru menținerea ordinii interne cât și detașamentul antitero (USLA), care împreună cu miliția și armata au atacat manifestanții folosind gaze lacrimogene, câini de asalt și mașini blindate pentru a curăța străzile.
Peste 190 de protestatari au fost reținuți imediat după manifestație. Mulți dintre ei au fost transferați la sediul securității (DSS) din Calea Rahovei, București. Ofițerii de anchetă ai DSS au supus muncitorii unor interogatorii brutale, fiind bătuți cu cruzime, privați de somn și torturați psihic pentru a recunoaște că revolta nu a fost una anticomunistă, ci un act de huliganism.
Scenariul reprimării de către trupele de securitate de la Baricada Inter, din timpul Revoluției din decembrie 1989, la care a participat locotenentul de atunci Lucian Pahonțu, se suprapune în linii mari peste cel al revoltei de la Brașov din 1987. Legile statului disjung însă clar între reprimare și represiune. De aceea, de reprimare se ocupă astăzi Secția Parchetelor Militare de pe lângă ÎCCJ,
în cazul Revoluției, iar de represiune se ocupă CNSAS, în cazul revoltei de la Brașov și a Revoluției, cu privire la rolul determinant jucat de securitatea în civil. În opinia mea, Nicușor Dan a procedat corect în evaluarea faptelor lui Lucian Pahonțu. Șeful SPP poate fi învinuit în Dosarul Revoluției, dacă acesta va ajunge pe rolul instanțelor, nicidecum de CNSAS, pentru fantasmagorice fapte de poliție politică.
Lucian Pahonțu a fost securistul în uniformă militară, înainte de 1989, spre deosebire de generalul Emil Macri, șeful Direcției a II-a de Contrainformații Economice a DSS, generalul Nicolae Neagu, colonelul Ristea Priboi, colonelul Alexandru Ionaș, căpitanul Carp sau locotenentul major Iordache, securiștii în civil care i-au anchetat pe muncitorii de la Brașov și i-au deportat în alte localități, prelungind în timp metodele de represiune politică împotriva protestatarilor anticomuniști.
2 - septembrie - 2026
