Atacurile cu arme albe comise de lupi singuratici reprezintă una dintre cele mai dificile provocări pentru serviciile de securitate globale, deoarece implică arme accesibile, o planificare minimă și lipsa unei rețele fizice. În majoritatea cazurilor, nu primesc ordine directe de la o comandă centrală, se auto-radicalizează online și acționează în numele jihadismului islamic.
Atacul de pe Podul Londrei din 2019, comis de pakistanezul Usman Khan, loial Statului Islamic, în care a ucis două persoane și a rănit alte trei cu un cuțit în timpul unei conferințe la Fishmongers’ Hall, a resetat complet strategia cercurilor concentrice de securitate ale serviciile speciale de pază și protecție și întregul concept al apărării în adâncime.
Interesul generalului Lucian Pahonțu pentru metodele atipice de luptă cu cuțitul și de apărare tactică, altele decât dezarmarea bazată pe sistemele de luptă corp la corp Krav Maga, Systema sau elemente din Jiu-Jitsu militar, au fost legitime. Problema lui Pahonțu, care suferă de un soi de voluntarism acut, și de dorința de a demonstra că este de neînlocuit, este că s-a apucat să învețe să lupte singur cu cuțitul la vârsta de 55 de ani.
Pe profesorul lui de lupte tactice cu cuțitul îl cheamă Carmelo Cristea. Ne cunoaștem de 50 de ani. Am făcut armata împreună la Șomcuta Mare, la trupele de securitate, într-o unitate de elită din cadrul Brigăzii II Cluj Napoca, cu profil de intervenție alpină, adică un fel de gherile montane asemănătoare cu Peshmerga din Kurdistan.
Făceam gimnastică două ore pe zi, paralele inegale, bară fixă, cățărare pe funie, mersul piticului, flotări, judo, genuflexiuni, lupte cu cuțitul, marş zilnic în poligon, 5 kilometri dus, 5 întors cu 35 kg de echipamente în spate, alpinism, rapel, cățărare liberă,
mers toată iarna pe schiuri fond, zece kilometri umblat zilnic prin păduri instrucție tactică, gherilă urbană, ambuscadă, pândă, supraviețuire trei luni în cort în condiții de război, hrană concentrată, pesmeți, fasole şi cartofi deshidratați.
Carmelo se antrena separat la inele, două-trei ore pe zi. Era cel mai mare acrobat la înălțime din România, făcea parte din trupa de circ Cristea, tatăl său, Traian Dan Cristea, poreclit Tarzan, mergea pe sârmă și arunca cuțite.
Eu eram lunetist din prima generație de lunetiști din România, pușca semiautomată cu lunetă fusese introdusă în 1975 când am încorporat, iar Carmelo era transmisionist în plutonul de artilerie ușoară de munte înzestrat cu branduri și aruncătoare de grenade 7 și 9.
După armată m-am văzut cu Carmelo de mai multe ori. A plecat într-un lung turneu în URSS, a căzut de la trapez, a stat internat luni de zile în spitale din Kazahstan și Siberia, s-a însurat cu o dresoare de cămile din Minsk, s-a mutat cu ea în Belarus, au divorțat, s-a întors la București, s-a făcut antrenor.
Nu l-am întrebat când l-a cunoscut pe Pahonțu. Șeful SPP provine din aceeași armă ca a noastră, trupele de securitate, dar este mai tânăr cu 10 ani decât noi și a absolvit Școala militară de ofițeri de transmisiuni de la Sibiu în 1987, fiind până la revoluție, când trupele de securitate s-au transformat în jandarmerie, comandant de pluton într-o unitate militară.
Carmelo îl învață pe Pahonțu să arunce cu cuțitul și să prindă cuțitul din zbor. A deprins metoda de la tatăl său Tarzan, care a performat cu numărul de circ numit „Stiva de lemne”. Tarzan își lega soția, pe mama lui Carmelo, de o stivă verticală de butuci în fața publicului, după care lansa de la distanță zeci de cuțite grele, care se înfigeau adânc în lemn.
Traiectoria cuțitelor urmărea milimetric conturul corpului femeii, începea de la creștetul capului, cobora pe lângă obraji, gât, umeri, brațe și șolduri, până la glezne. La finalul numărului, când femeia era dezlegată, în butucii de lemn rămânea silueta ei perfectă, desenată exclusiv din cuțite țintuite.
Pahonțu a făcut o fixație pentru stiva de lemne și nu se mai lasă dus din SPP, reușind să intre, iată, sub pielea celui de al treilea președinte pe care l-a brichisit, ca și pe Iohannis, că-l va apăra cu prețul vieții în momentul în care jihadistul de serviciu al islamului se va repezi să-i scurteze jugulara.
Eu am făcut acest demers jurnalistic cu credința că cineva, persoană zdravănă la cap, îl va îndepărta pe Pahonțu de nucleul sistemului, respectiv primul cerc concentric de securitate din jurul președintelui, convingându-l că nu e cazul să sângereze pentru Nicușor Dan, pe care nu cred că îl va ataca sau răpi cineva, vreodată.
–––
29 februarie 1976, UM 0718, Șomcuta Mare, Maramureș. Cel din stânga sunt eu, caporal TR; cel din mijloc este Carmelo Cristea, antrenorul de cuțite al generalului Lucian Pahonțu; pe cel din dreapta țin minte că îl chema Boieru, era hoț din Brăila condamnat, urmând să facă închisoare după lăsarea la vatră, dar, bingo, în luna martie 1976 a fost recrutat în securitatea civilă și a plecat la București, unde mai mult ca sigur că și-a schimbat numele, a ajuns demnitar și unul dintre minunații noștri oameni de bine
23 - iulie - 2026
