Nicușor Dan vorbește ca despre o mare brânză că agenția de evaluare financiară Moody’s a confirmat eforturile întreprinse de România pentru a-și echilibra finanțele și reduce cheltuielile. În primul rând, nu este vorba despre România, ci despre Executivul condus de Bolojan. În al doilea rând, n-am făcut niciun salt spectaculos, ci doar ne-am menținut pe linia de plutire deasupra gropii de gunoi a țărilor nerecomandate pentru investiții.
Președintele și-a luat-o cu vârf și îndesat de la România pe care o laudă. În cele 5.000 de comentarii, lumea îi mulțumește lui Bolojan că nu ne-am dus în cap, iar mai mult de jumătate dintre aceștia îi reproșează în termeni acizi președintelui lipsa atavică de recunoștință față de persoana care a preluat ca un paratrăznet furia publică pentru măsurile dure de austeritate, dureroasele restructurări administrative și usturătoarele consolidări fiscale.
1.700 de persoane s-au mulțumit să râdă în hohote de stângăciile în exprimare ale președintelui. Care continuă să facă abstracție de Bolojan, spunând că menținerea ratingului de țară în categoria „recomandat investițiilor” „este, deopotrivă, rezultatul efortului instituțional, al cetățenilor și al mediului de afaceri”. În limba de lemn a lui Nicușor Dan, Ilie Bolojan este „efortul instituțional”.
OK, dar tot eforturi instituționale face și Școala ajutătoare de președinți de țară „Delia Dinu”, pentru a-l învăța pe Nicușor Dan să se mențină pe covorul roșu și să nu se învârtă ca un titirez stricat, în sensul invers al acelor de ceasornic, atunci când ar trebui să ajungă în mijlocul gărzii de onoare, să se oprească, să se întoarcă spre soldați și să spună clar: Bună ziua!, după care să se retragă spre locul oficial, tot pe covorul roșu, nu pe miriște.
În fine, perspectiva raitingului rămâne rezervată, recunoaște președintele, pentru că mai e mult de tras și rezultatele ar fi altele dacă partidele ar renunța la agendele politice și la discursul electoral și ar lucra pentru cetățenii care i-au ales. Partidele pot renunța la discursul electoral dar niciodată la agenda politică, decât prin dizolvare, fuziune sau schimbarea totală a doctrinei. Fără o agendă proprie, partidul nu mai are un temei legitim să existe în fața alegătorilor.
–––-
Chagall, Clown pe cal alb, Centre Pompidou, Paris
13 - august - 2026
