Nu în Germania.
Nu în Marea Britanie.
Ci într-un șantier naval românesc, pe Dunăre.
Îl chema Rechinul.
Și era una dintre cele mai impresionante realizări ale industriei românești din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Puțini români știu că a fost ultimul submarin militar construit integral în România până în prezent.
Construcția lui a început în 1938, la Șantierul Naval Galați, iar lansarea la apă a avut loc în 1941.
După probe și echipare, a intrat în serviciul Marinei Regale Române în anul 1943.
Avea aproape 70 de metri lungime, un deplasament de aproximativ 650 de tone la suprafață, putea atinge peste 17 noduri la suprafață și avea o autonomie de peste 11.000 de kilometri.
Pentru România acelor ani, era o performanță tehnologică uriașă.
Secretul eficienței sale era simplu.
La suprafață era propulsat de două motoare diesel, iar în imersiune trecea pe motoare electrice alimentate de baterii.
Astfel devenea aproape imposibil de detectat vizual și mult mai greu de localizat de navele inamice.
Era înarmat cu șase tuburi lans-torpilă de 533 mm și un tun naval de 88 mm, destinat luptei la suprafață.
În timpul războiului, Rechinul a executat misiuni de patrulare și recunoaștere în Marea Neagră.
Deși nu i se confirmă oficial scufundarea vreunei nave sovietice, simpla sa prezență obliga convoaiele și navele de escortă să adopte măsuri suplimentare de apărare.
Uneori, cea mai eficientă armă nu este cea care lovește.
Ci cea despre care adversarul știe că poate apărea în orice clipă.
Apoi a venit anul 1944.
După întoarcerea armelor împotriva Germaniei, Uniunea Sovietică a confiscat întreaga flotă militară românească, inclusiv submarinul Rechinul.
Submarinul a fost dus în URSS, analizat timp de mai mulți ani, iar în 1951 a fost returnat României într-o stare tehnică precară.
Nu a mai fost repus niciodată în serviciu.
În anul 1957, a fost casat.
Din această remarcabilă realizare inginerească a supraviețuit doar un martor al vremii.
Unul dintre motoarele originale ale submarinului Rechinul este păstrat și astăzi la Facultatea de Arhitectură Navală din Galați, ca mărturie a unei epoci în care România putea construi una dintre cele mai complexe mașini de luptă ale timpului său.
Rechinul nu a fost doar un submarin.
A fost dovada că industria românească putea proiecta și construi tehnică militară de înaltă complexitate, folosind resurse și specialiști proprii.
13 - august - 2026
