Cred că asta urmează în România: curățenie generală.
A început o bătălie foarte dură între diferitele tabere ale sistemului, iar în următoarele luni s-ar putea să nu mai rămână piatră pe piatră din ceea ce cunoaștem astăzi. Nu mă refer doar la câteva schimbări de funcții, la niște oameni mutați de pe un scaun pe altul sau la clasica rotație politică pe care am văzut-o de atâtea ori. Lucrurile par să fi ajuns mult mai departe. Sunt convins că actuala configurație politică se poate schimba din temelii.
Cam asta ni se arată la orizont în momentul de față. Vedem niște bătălii între oameni și grupări care, până nu demult, păreau că fac parte din același mecanism. Acum însă încep să apară fisurile. Încep atacurile, ies la suprafață informații, se reașază taberele și fiecare încearcă să-și salveze propria poziție.
Vedem, de exemplu, cum Lucian Pahonțu este atacat în zona de presă controlată de Florian Coldea. Cine și-ar fi imaginat, în urmă cu ceva timp, că vom ajunge să asistăm la asemenea confruntări? Tocmai acest lucru arată cât de dură a devenit bătălia pentru putere.
Când oameni și structuri despre care ani întregi s-a vorbit ca făcând parte din același ecosistem ajung să se atace public, înseamnă că undeva s-a rupt ceva serios. Nu mai vorbim despre simple neînțelegeri sau reglaje fine în interiorul sistemului, ci despre o luptă în care fiecare tabără încearcă să-și conserve influența și să slăbească poziția adversarului.
În același timp, îl vedem pe Ilie Bolojan chemat la DNA, în plin scandal legat de noua lege ANI și de amendamentul Fritz. Coincidență sau nu, toate aceste evenimente se suprapun într-un moment extrem de tensionat.
Urmează, probabil, și presiuni asupra lui Nicușor Dan pentru a-și pune semnătura. Iar de aici lucrurile devin și mai interesante.
Poate că tocmai în acest context trebuie privit și atacul asupra lui Lucian Pahonțu, dacă pornim de la faptul că acesta îl dirijează pe Nicușor Dan. Nu spun că aceasta este explicația demonstrată, dar succesiunea evenimentelor ridică suficiente întrebări. Este posibil ca miza reală să fie mult mai mare decât ceea ce vedem la suprafață și ca blocarea acelei legi să reprezinte doar una dintre piesele unei confruntări mult mai ample.
Pentru că aici nu mai este vorba doar despre o lege, un amendament sau un politician.
Este vorba despre putere.
Despre cine controlează instituțiile, cine își păstrează oamenii în poziții-cheie, cine are capacitatea de a influența deciziile și, mai ales, cine va continua să conteze în România următorilor ani.
Iar toate aceste lucruri ne arată că bătălia din România nu pare să fie exclusiv una internă. Există și o dimensiune internațională care nu poate fi ignorată.
Unii au ales, între timp, să se poziționeze mai aproape de americani. Alții au rămas ancorați în structurile și relațiile construite în jurul Uniunii Europene. Iar alții au mers ani întregi într-o anumită direcție și, când au simțit că se schimbă vântul, s-au gândit că poate ar fi cazul să schimbe și ei macazul.
Numai că asemenea repoziționări nu se fac gratuit.
Când schimbi tabăra într-o asemenea luptă pentru influență, inevitabil deranjezi interese. Pierzi aliați, câștigi adversari și începi să fii privit cu suspiciune chiar de cei alături de care ai mers până atunci. De aici pot apărea conflictele, presiunile și atacurile pe care le vedem acum.
Am văzut, de altfel, și presiunile venite din zona popularilor europeni asupra acestor legi. PNL-ul a votat și l-a lăsat pe Fritz deoparte. Iar acest lucru spune și el ceva despre felul în care se reașază raporturile de forță.
Deci avem de-a face cu o întreagă luptă în care taberele se formează și se desfac cu o viteză uluitoare. Unii care ieri erau împreună astăzi se atacă, iar cei care până ieri păreau adversari descoperă brusc că au interese comune.
Și atunci este normal ca omul de rând să nu mai înțeleagă nimic.
Cine cu cine este? Cine pe cine susține? Cine pe cine atacă? Cine lucrează pentru cine?
A devenit aproape imposibil să mai urmărești toate aceste repoziționări.
Dar, dincolo de tot acest haos, mie îmi arată un singur lucru: avem un sistem muribund.
Un sistem care simte că lumea din jurul lui s-a schimbat și care încearcă disperat să supraviețuiască. Un sistem în care fiecare grupare încearcă să-și salveze oamenii, influența și accesul la butoane.
De aceea trebuie făcută o curățenie generală.
Pur și simplu, nu se mai poate continua cu aceiași indivizi la butoane, cu aceleași mecanisme, aceleași jocuri de culise și aceleași personaje mutate periodic dintr-o funcție în alta.
România nu poate rămâne captivă la nesfârșit într-un sistem în care cetățeanul votează, iar adevăratele lupte pentru putere par să se poarte în altă parte.
În opinia mea, această ruptură trebuia să se producă încă din decembrie 2024, odată cu anularea alegerilor. Atunci s-a produs un șoc politic ale cărui consecințe continuăm să le vedem și astăzi.
De aceea asistăm acum la toate aceste zvâcniri și zbateri ale băieților ăstora. Nu mai știu ce să facă.
Problema lor este că lumea s-a schimbat în jurul lor.
Raporturile internaționale se schimbă. Centrele de influență se repoziționează. Alianțele nu mai sunt atât de stabile precum păreau în urmă cu câțiva ani. Iar cei care și-au construit întreaga putere într-un anumit context încearcă acum să înțeleagă unde trebuie să se așeze pentru a supraviețui în următorul.
Numai că aceste repoziționări vin cu sacrificii uriașe.
Nu poți să schimbi direcția peste noapte fără să plătești un preț. Cineva trebuie sacrificat. Cineva trebuie scos din joc. Cineva trebuie să piardă influență pentru ca altcineva să câștige.
Și cred că exact asta vedem acum.
Nu asistăm doar la o ceartă politică obișnuită. Asistăm la o reașezare a raporturilor de putere, iar asemenea momente sunt întotdeauna zgomotoase, murdare și pline de lovituri sub centură.
Dar, din tot acest război, un singur lucru cu adevărat bun ar putea ieși pentru România: întoarcerea la popor.
Dacă actuala construcție politică nu mai reprezintă realitatea din societate, atunci soluția democratică este simplă: noi alegeri parlamentare.
Să fie întrebați din nou românii.
Să avem o altă configurație parlamentară, una care să reflecte ceea ce gândește societatea în momentul de față, nu echilibrele politice ale unui alt moment.
Eu cred că o asemenea configurație ar fi dominată într-o măsură mult mai mare de patrioți, de oameni care vor să-și servească țara și care pun interesul României înaintea ordinelor, presiunilor sau intereselor venite din exterior.
Pentru că nu mai putem continua cu un Parlament plin de indivizi care sunt mai preocupați să răspundă unor comenzi și interese străine decât să răspundă în fața propriilor cetățeni.
Aici trebuie să ajungă această luptă dacă vrem să iasă și ceva bun din ea.
Nu la schimbarea unei tabere cu alta.
Nu la înlocuirea unor oameni cu alți oameni din același sistem.
Nu la o nouă împărțire a funcțiilor și a butoanelor.
Ci la o schimbare reală.
Dacă tot a început cutremurul în interiorul sistemului, atunci să meargă până la capăt. Dacă tot au început să se lupte între ei, măcar din această luptă să rezulte ceva bun pentru România.
Curățenie generală, întoarcerea la vot și o nouă configurație politică.
Pentru că, în cele din urmă, într-un stat democratic, puterea nu ar trebui să aparțină nici serviciilor, nici grupărilor de interese, nici celor care trag sforile din spatele cortinei.
Puterea trebuie să se întoarcă acolo de unde ar fi trebuit să plece întotdeauna: la popor.
2 - septembrie - 2026
