Ce a fost, de la bun început, această construcție fastuos împachetată sub numele de Uniune Europeană?
O idilă franco-germană, o nuntă între două mari puteri, cu drapelul albastru fluturând deasupra naționalismului reprimat – simbol al păcii, dar și al iluziei. Sub masca unei „familii europene” s-a clădit, în realitate, o structură ierarhică, în care unii sunt părinți, iar ceilalți – copiii vitregi: tolerați, umiliți, exploatați.
Se împart „bomboane” – niște fleacuri fără valoare reală, dar poleite în milioane de euro în jargonul birocratic de la Bruxelles. Aici e marea scamatorie: ceea ce abia valorează doi lei într-un magazin sătesc este ridicat la rangul de „aur colonial” odată ce primește eticheta de „ajutor european”. Mulți nu înțeleg. Iar dintre cei care înțeleg, prea puțini mai au curajul să vorbească. Pentru că sunt trădători cu cravată sau cu cont pe Instagram, cu CV-uri lustruite de granturi și diplome de carton.
Ei sunt „intelectualii de mucava” ai lui Petrov, poeții de duzină care scriu în rime de supermarket, bloggerii crescuți în sera Sistemului, maneliștii de idei și politrucii reciclați vreme de 35 de ani în aceeași cloacă a partidului unic – acel partid care și-a schimbat doar numele, nu și esența comunistoidă.
Iar „bomboanele” – ah, aceste bobo, metafore ale păcălirii colective – sunt aruncate nației ca niște daruri divine, în timp ce adevăratele resurse – mintea, energia și bogățiile din adâncuri – sunt jefuite sub ropote de aplauze.
Nu mai trăim într-o democrație. Trăim într-un carnaval al imposturii, unde fiecare marionetă are un singur rol: să distragă atenția de la prăbușirea profundă a spiritului. Nu suntem în Europa – suntem pe o corabie fără cârmă, rătăcind în derivă prin oceanul ignoranței, conduși de pseudointelectuali premiați de Sistem.
Aceasta este realitatea. Oricât ar încerca să o mascheze cu farduri mediatice, cu emisiuni pentru imbecili și discursuri europeniste de fațadă, sub haina lucioasă se cască hăul: o țară trădată, umilită, vândută pe nimic.
9 - iulie - 2025
