Ieri, la Antena 3 Crin Antonescu a acordat un interviu, primul după nominalizarea sa drept candidat unic al coaliției de guvernare. Mulți prieteni cu care am discutat au apreciat elocința discursului său. Căutând în DEX aflăm că elocința=elocvența= arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. Faptul că Antonescu e un bun „causeur” nu cred că e o noutate sau o surpriză pentru cei care îi cunosc activitate politică. De aceea pentru oameni mai analiști, mult mai important este mesajul transmis. Iar aici lucrurile se complică, în opinia mea.
În primul rând reportera care l-a intervievat părea că se extaziază la orice silabă a Crinului. Nu l-a deranjat cu nici o întrebare, numai mingii la fileu de parcă era nepoata domnului George Kramer, celebru ridicător în echipa de volei legendară a Galațiului. Omul ne-a servit o mulțime de platitudinii, e adevărat frumos ambalate. Astfel am aflat, cu mare satisfacție, că securitatea ne e garantată de apartenența la NATO iar bunăstarea de apartenența la UE. Deasemenea că e bine să fim prieteni cu Trump ca să nu-i devenim dușmani. E o idee demnă de luat în considerare.
Ce am mai aflat? Că partidele sunt în disoluție și că singura formațiune politIcă care se menține în parametrii normali e UDMR. Las deoparte că UDMR nu e partid politic dar democrația în această organizație etnică e cel puțin discutabilă, numai dacă ne gândim că în 25 de ani au schimbat doar trei lideri. Faptul că acum i-am introdus în CSAT nu mă încântă. Am totuși îndoielile mele vis-a-vis de loialiatea lor față de statul român. Că el a votat UDMR la parlamentare, în aceste condiții pare un fapt logic, dar nu e, chiar dacă PNL nu a avut liste la Cameră în Diaspora, unde a votat el.
Dar lucrul cel mai important l-am aflat la final.
Așadar Crin Antonescu va demisiona din PNL și va candida ca independent sprijinit de cele trei partide, pardon, două plus o asociație și cele 19 organizații ale minorităților.
În naivitatea mea, eu înțelesesem că PSD dă primul ministru iar noi președintele. Cu elocința sa arhicunoscută Crin ne-a dumirit.
Deci PSD se alege cu prim ministru, cu singurul vice prim ministru fără portofoliu, care de fapt vă fi înlocuitorul de drept al premierului, cu un președinte independent și cu un PNL redus la stadiul de moluscă.
Păi măi oameni buni, dacă aducem un președinte independent nu era normal să avem și un prim ministru independent?
Bine că ne rămâne elocința prințului consort, pe care, după spusele sale, nu-l preocupă problemele politice din partide, care ar trebui doar să-i asigure semnături, finanțe și ìn general infrastructură politică că restul le rezolvă el cu elocința.
Hai mă nene, dă-mă dracu, că prea ne iei de fraieri.
Stau și eu ca moș Gheorghe, căruia i s-a rupt căruța în drum, mă scarpin ìn cap, și întreb:
– Oare nu putea candida Bolojan?