Cristian Dima iubeşte încrederea în politicieni, dar dispreţuieşte politrucii trădători
Reporter: Tragem linie la fuziunea dintre PC şi ALDE şi vedem nişte trădări la adunarea rezultatelor.
Cristian Dima: Nu-mi vin în minte sensurile din DEX ale trădării. Dar, eu cred că în cazul de faţă trădarea este de fapt utilizarea frauduloasă a unor principii morale, cerute de protestatarii de după tragedia Colectiv. S-a cerut primenirea clasei politice cu figuri noi şi nu prea s-a întâmplat la modul direct. Mai degrabă s-au folosit în interes personal creditul dat de anumite figuri noi… Figuri vechi, cu notorietate, dar fără credibilitate, încearcă să-şi spele păcatele prin fuziune, prin votul popular. Cetăţeanul a acordat încrederea unei liste, unei echipe, şi apoi unii dintre ei, culmea, cei compromişi, caută să scape tocmai de cei care aveau creditul de încredere.
Rep.: Cum s-ar spune, să punem la fereastră nişte oameni curaţi, şi noi să continuăm să fim la dos nişte murdari!?
C.D.: Da, poate fi o explicaţie pentru ce s-a întâmplat în fapt. Nu e vorba că sunt murdari că nu s-au spălat ieri, vorbim de oameni care nici în mandatul trecut n-au mai avut curajul să vină în faţa electoratului ca PC, ci ascunşi în ACD-USL. Sunt în PC la nivel naţional şi oameni valoroşi, trăim într-un anumit orizont… Vorbim aici de oamenii care s-au deplasat doctrinar şi oportunist către alte partide. O parte din oamenii PC aveau viziunea noastră liberală, dar organizaţia Galaţi avea identitatea omului care profită de poziţia sa şi funcţia sa la stat.
Rep.: Vorbiţi de atârnaţii de banul public de la stat?
C.D.: Da, de cei care au o atitudine duşmănoasă şi dispreţuitoare faţă de cei care sunt altfel, care au atitudine liberală şi productivă. Duşmanul lor este cel care produce plusvaloarea, care alimentează bugetul, care nu este dependent. Şi bugetarul contribuie, dar partea lui vine tot de la contribuabilul care produce valoare. În cel mai bun caz ar putea produce linişte, servicii publice de bună calitate pentru cetăţeni, echilibru. A le da acestora funcţii publice este o gravă eroare. Atunci când ai funcţie în administraţia publică, dar eşti şi responsabil politic, apare anomalia, poţi fi o persoană şantajabilă, depinzi de şefi politici şi de consilierii aleşi prin vot politic. Funcţia nu mai este compatibilă cu interesul public.
Rep.: Ce a ieşit din fuziunea PC-ALDE?
C.D.: Consider că o persoană care a intrat prin concurs în funcţia publică nu trebuie să fie şi decident politic. Aceasta ar afecta încrederea cetăţenilor. Am încercat să aducem oameni cu credibilitate in mediul de afaceri, care se confruntă zilnic cu piaţa, care intră în relaţie cu funcţia publică. Atârnatul de banul public nu poate penaliza decidentul politic, el depinde de funcţia publică, deci… Sinecura este periculoasă. N-o putem interzice, dar nu putem admite că pe aceste relaţii funcţionează un partid. PC Galaţi şi-a bazat structura şi gândirea pe acest tip de activitate. Senatorul Eugen Durbacă nu şi-a dorit decât să se folosească de imaginea unor oameni care au câştigat respectul cetăţenilor.
Rep.: Fuziune bună se face şi cu algoritmul potrivit, oamenii de pe liste veneau în mod egal din două medii, dar cu acelaşi rang.
C.D.: Aţi pus corect problema, numai că liberal fiind, am avut reflexul să acord încredere, era ca un principiu de acţiune. Buna credinţă trebuie respectată, până la proba contrară, care poate fi, iată, şi un exemplu de ceea ce se întâmplă acum. În afaceri cu oameni respectabili, nu pleci de la premisa că îl vei păcăli pe celălalt. În politică e altfel, poţi avea de-a face cu oameni care intră fără un trecut, şi ies fără nici un viitor, exceptându-l pe cel financiar. În această fuziune, eu am fost prea indulgent. De multe ori am fost minţiţi, am fost dezavantajaţi fără menajamente, am fost deturnaţi şi înşelaţi, iar după alegeri aripa liberală din ALDE a fost aruncată peste bord. PLR ca partid nu avea încă foarte multă notorietate, conducerea PC Galaţi nu avea credibilitate.
Rep.: S-au comandat sondaje de audienţă, de credibilitate, de notorietate. Au fost sondaje de realitate sau de manipulare? Cine le-a plătit?
C.D.: Mi-au fost prezentate două sondaje. Eu am fost de bunăcredinţă, sunt liberal… Nu i-am solicitat sondajul dlui Durbacă, nu mi-a dat o copie, mi-a prezentat doar fragmente. El a plătit, mi-a prezentat ce a crezut el că se cuvine. Durbacă venea cu 25% şi partidul cu 18,9%. Aici e marea mea dezamăgire. Ori, gradul de notorietate al ALDE era în plan local de 35-40%. Şi eu eram cotat între 8 şi 10%. A mai făcut partidul un sondaj la Bucureşti, şi eu fiind manager regional am avut acces la el. Partidul era cotat cu 16%, Durbacă cu 14% şi eu cu 8%. Era şi Stan cotat cu 9-10%, în cel făcut de Durbacă apărea cu 15-16%. A mai intervenit şi procesul meu cu ANI, care este o glumă sinistră, şi pentru care s-a dat termen la sfârşitul anului. Vreau să precizez: n-a fost o laşitate din partea mea faptul că nu am candidat pentru Primăria Galaţi! Justiţia e oarbă, dacă pierdeam, venea următorul pe listă, dar era riscul de a lăsa ALDE fără candidat. Raţional şi inteligent, puteam găsi o strategie, puteam merge pe reacţie emoţională, puteam fi în avantaj. Am considerat că afirmaţia lui Eugen Durbacă, că sunt cel mai bun candidat, venea din experienţă şi seriozitate. A spus-o în repetate rânduri. Dacă eram scos din competiţie în urma unei hotărâri nefavorabile a ICCJ, ALDE Galaţi obţinea un scor mai mare decât cel obţinut. S-a demonstrat însă micimea gândirii oamenilor care nu-şi pot depăşi condiţia.
Rep.: A fost nevoit Durbacă să candideze?
C.D.: Ciucă nu a vrut să candideze, a rămas Durbacă… A zis aşa, răsfoind sondajul, foarte bine întocmit: 45% dintre membrii ALDE votează cu Cristian Dima, 90% dintre membrii ALDE votează cu Eugen Durbacă, dacă ar candida. Acesta mi s-a părut primul semn de întrebare şi de dezgust – vasăzică, noi, liberalii, am înţeles că dacă intrăm în fuziune, toţi votăm candidatul ALDE, indiferent cine este acesta, cei din PC însă votează numai Durbacă. S-a dovedit că nu este competiţie liberă.
Rep.: Campania a egalizat opţiunile, aţi dus-o împreună…
C.D.: N-am dus-o împreună. Campania am dus-o eu. Dl senator Durbacă, în afară de nişte întâlniri cu activul de partid, n-a fost foarte activ în restul campaniei, în municipiu şi judeţ. Dl senator se adresa activului doar acolo unde i se ridicau osanale. Doar acolo unde i se spunea că îl vor în toate funcţiile din România. Nu s-a prezentat cetăţenilor în mod direct. Chiar şi în emisiunile unde mergeam, rugam să nu fie atacat Durbacă, pentru că atacau toată zona liberală. Oamenii au înţeles, au dat credit schimbării, au crezut că politicienii se pot schimba… Eu am explicat că nu persoana respectivă este reprezentativă pentru partid, pentru ALDE. Dar după alegeri, dl senator Durbacă se vrea singurul exponent al partidului. Dacă îşi asuma acest rol de exponent de la început, era meritul lui. Păi, de la peste 25% la sub 14% cine îşi asumă diferenţa asta?
Rep.: S-a făcut o analiză după alegeri, pentru a începe negocierile?
C.D.: A fost o analiză sumară, din care a rezultat că ori nu vor, ori nu au capacitatea s-o înţeleagă… Cei patru consilieri obţinuţi sunt mult sub ce ne-am propus. Doar 11,5% cât avem acum, e o diferenţă ce trebuia asumată…
Rep.: Se cerea o demisie? După alegeri s-a făcut publică varianta de conducere cu Cristian Dima viceprimar ALDE.
C.D.: N-a fost nici analiză, nici asumare. Avem o colaborare cu PSD, nu cu UNPR. De la nivel naţional s-a cerut maximizarea rezultatului ALDE. Durbacă a spus că nu vrea mandat de consilier…
Rep.: …şi dv nu v-aţi prezentat imediat după alegeri la Înalta Poartă PSD!?
C.D.: Eugen Durbacă nu s-a comportat conform obligaţiilor din protocolul de fuziune, ca negocierile să se facă cu ambii preşedinţi. A uzat de relaţia personală cu Dan Nica, s-a dus ca singurul conducător al organizaţiei. Nu avea nici drept, nici mandat. A negociat în defavoarea ALDE, nu ştiu exact ce a negociat, nu există document al negocierii, în toate localităţile unde am asigurat majorităţi nu am primit reprezentarea care se cuvenea, pe care PSD era obligat s-o cedeze, pentru deschiderea publică a ALDE. Ba, mai mult, Eugen Durbacă a încercat să excludă doi din colegii noştri – primvicepreşedintele Daniel Vasile Deaconescu şi vicepreşedintele la municipiu, Florin Râclea. Fără drept, fără calitate, fără proceduri, fără pretext… N-a respectat nimic. Nici măcar n-a comunicat. Am discutat cu conducerea centrală a partidului, am depus adresă că Eugen Durbacă nu are dreptul să ia decizii cu o singură semnătură. Am comunicat, nu am vrut circ, dar circul s-a întâmplat. Atmosfera era secretoasă, “că nu ştiu, că să mai vedem…” Am spus că îl las pe preşedintele Durbacă să se mai gândească, că are o vârstă, că poate raţiunea nu mai este atât de importantă, ca după o pauză de 2-3 zile, să revină şi să funcţionăm ca un partid. N-a făcut nimic din toate astea…. Am regretul că colegii de coaliţie nu au analizat, astfel încât să nu ajungem în situaţia asta. Mi-au creat mie o problemă, dar l-au pus pe senatorul Durbacă să facă ilegalităţi. Am solicitat răspunsul d-nei de la Comisia de validare a mandatelor de consilier… , care mi-a răspuns înţepată şi în doi peri, că “asta a fost analiza, că…” Va veni în instanţă să dea explicaţii! Nu e oare grav acest fapt? O comisie şi un senator au dus la invalidarea votului cetăţeanului. Un senator, cu acte false, întinează votul din judeţul Galaţi. Se poate spune că n-a fost influenţată Comisia de validare? Este cunoscut faptul că lista consilierilor locali şi judeţeni a fost depusă cu semnătura ambilor preşedinţi ALDE. La fel se face şi excluderea.
Rep.: A avut totuşi o scăpare – a uitat să vă excludă din partid. Ha, ha!
C.D.: Mi-aş fi dorit s-o facă. Dacă e tulburare, trebuie s-o ducă la capăt. Cetăţenii au vrut schimbare, au vrut oameni cu realizări… PSD are, din punct de vedere doctrinar, oameni ce se duc spre nevoia socială, dar liberalii se ghidează pe valoare şi contribuţie personală. Trebuie să fie echilibru între aceste două componente, iar în politica gălăţeană tocmai ce a fost stricat acest echilibru.
