logoImpact EST nr. 844 - 26.10.2020

Foştii marinari de apă dulce Maximilian Popescu şi Ion Tofan plutesc pe apa nesărată care aduce pe valurile puterii cioturi de administraţie

 

Reporter: Vine Ziua Marinei şi a ocrotitoarei marinarilor, Sf. Maria şi iar facem scenarii pentru acea magnifică zi a Dunării şi a Galaţilor, o zi a jocurilor marinăreşti, o zi a marinarilor de apă dulce cum n-a mai văzut Dunărea pe toată lungimea ei. Avem înţelepciunea să medităm la acest Mare Scop?

Maximilian Popescu: Eu stau şi mă întreb: unde se duc gălăţenii într-o astfel de zi de vacanţă?

Rep.: În Tennerife. Şi dacă e iarnă, la schi în Austria!

M.P.: Dar la Brateş nu este loc? Unde e plaja Cocuţa, unde sunt bălţile de altădată, unde sunt oamenii care să înţeleagă, unde este primarul care a putut să vadă cum este o adevărată Zi a Marinei?

Rep.: Primarul nu se uită la ce zice presa, nu stă de vorbă cu cetăţenii, el nu are timp de pierdut, a spus-o.

M.P.: Ce vreau eu să spun este că oamenii legaţi de oraş trebuie să aibă nişte refugii pentru aceste vremuri de mare căldură. Până şi nişte ruine ca la Tirighina pot fi amenajate, nu e greu, Gârboavele sper că nu mai au acele insecte drăgălaşe, iar Brateşul poate fi ieşirea la o plajă ca lumea. Ar fi o variantă la bazinele de înot, care sunt vai de mama lor, insuficient de bine puse la punct pentru gălăţeanul cu familie şi cu copii…Trăiesc în acest oraş de atâţia ani şi nu doresc să întorc spatele oraşului şi Dunării, cum fac cei care conduc oraşul, care nu sunt aplecaţi cu sufletul la nevoile cetăţeanului- vorbesc de nevoile spirituale, şi care sunt în suferinţă.

Rep.: Dle Tofan, cartea dv. în pregătire „Priveghi la Dunărea de Jos” este o aluzie la ce se întâmplă cu administraţia de Galaţi?

Ion Tofan: E vorba de meseria pe care am practicat-o în ultimii 30 de ani, aceea de pilot pe Dunărea Maritimă, care aduce cu meseria de comis-voiajor, cu valiza în mână zilnic. E un volum de poezii care sper să apară la anu… Spunea Max mai devreme că nu e bine să stai cu spatele la icoane, la Eminescu şi la Dunăre… Mă doare curăţenia oraşului, te sperii de ce este între blocuri…Mizeria o fac tinerii, nu sunt suficient de educaţi, aruncă cutiile de bere şi suc, sunt ambalaje peste tot, asociaţia de locatari este în suferinţă şi ea, nu are oameni, nimeni nu mătură, se coseşte rar, bălăriile sunt cât casa. Ce mă doare pe mine este că oraşul vechi moare, este dispreţuit, nu rămâne…Casa Gheorghiu parcă aşteaptă cutremurul şi nişte hoţi de cărămizi… Oare trebuie demolată, pentru a construi o hidoşenie din aluminiu şi sticlă? Ştim ce a fost la război, Centrul Galaţilor a fost ras, dar măcar ce mai avem să păstrăm!… Păi, cei din vest au avut oraşe întregi distruse, şi le-au reconstruit cărămidă cu cărămidă. Noi am intrat în UE şi nu putem accesa nişte bani ca să reparăm ce mai avem? Eu am un vis imposibil: să văd peste noapte blocurile din centru rase şi reconstruit oraşul aşa cum era. Nu se va întâmpla niciodată, dar măcar ce mai avem, să fie păstrat.

Rep.: Poate că ar trebui să privim la viitorul oraşului-port Galaţi. Şi la acea amprentă inconfundabilă, jocurile marinăreşti de Ziua Marinei, de Sf. Maria, care să dea specificul de port unic al Dunării Maritime.

I.T.: Din păcate, serbările marinăreşti au cam deraiat de la ceea ce erau obiceiurile în sine…Dl Popescu este specialist în jocuri marinăreşti…

M.P.: Nu sunt chiar specializat în jocuri marinăreşti, dar poate în spectacole care sunt numai ale Galaţilor, specifice acestui oraş…Este folclor gălăţean, este legendă ştiută de tot gălăţeanul, este nunta pescărească şi răpirea miresei de către piraţii de Dunăre. Este o sărbătoare spectacol, care tinde să dispară din programele organizate de Primărie, şi este păcat, deoarece este un frumos obicei al vieţii marinăreşti la Dunăre. Şi nu este singurul obicei care dispare…Sunt şi altele tălmăcite şi răstălmăcite, care se îndepărtează de la realitatea efectivă gălăţeană.

Rep.: Sunteţi numit de presă omul care deţine secretul jocurilor marinăreşti, şi se dădea şi un inventar al jocurilor care se uită: scoaterea cufărului din adâncuri, purceluşul la şcondru, fuga în saci, fuga cu lingura cu ou, trasul la parâmă şi multe altele. Le putem promova?

M.P.: Stai puţin, mai avem până la joacă! Vreau să rog conducerea acestui oraş şi pe oamenii cu suflet în ei şi care iubesc Dunărea să nu uite că sărbătoarea oraşului trebuie să ţină 15 zile, între 1 şi 15 august, sau între 15 şi 1 septembrie, cum era înainte de război…Să se ţină cont de asta. Domn Primar a avut o intenţie, dar a tras în altă dană, sau a apărut o presupusă furtună, care a deviat-o. Să se facă Sărbătorile Galaţilor pe această perioadă frumoasă de vară! Să fie şi iarna, e vreme de reculegere, de credinţă, dar sărbătorile de vară numai la noi sunt trimise în iarnă. Şi Sulina, şi Tulcea îşi sărbătoresc zilele oraşului în perioada de vară. Să ne gândim serios la asta! Ar putea fi şi Ziua Dunării, 29 iunie…Dar sunt lucruri care trebuie gândite bine. Să nu se supere nici cei care vor în noiembrie, nici cei dcare vor vara. Eu ţin la tradiţie şi bun simţ. Sărbătorile oraşului sunt moştenite, şlefuite, au nestemate, diamante care anulează kitsch-ul, şi brusc le muţi în alt anotimp. Au altă conotaţie. Anul trecut, nunta miresei şi răpirea a fost organizată de o echipă de karatişti. Om fi şi noi japonezi, şi nu ştim….Nu a fost o nuntă în stil karateka, a fost un kitsch total. Dacă nu sunt atenţi ce fac anul acesta, ne facem de ruşine.

Rep.: Ce se face anul acesta de Ziua Marinei? Vine să se implice Liga Navală?

M.P.: Liga oferă prin preşedintele Octavian Gheorghiu consultanţă în ce priveşte organizarea Zilei Marinei, cu bunul simţ caracteristic.

Rep.: Dar este o consultanţă de care nimeni din Primărie nu are nevoie.

M.P.: Mereu nu se ţine cont de ceva. Nu se ţine cont că dispare Pânzarul, ajuns într-un hal fără de hal. Pânzarul era centrul sărbătorii. A fost făcut cu multă inimă şi dăruire, unii au plecat la bunul Dumnezeu, şi-au pus sufletul şi mintea să facă lucruri frumoase.

Rep.: Cădem dintr-un brand în altul-de la jocuri la Pânzar. Problema este că toate cad.

M.P.: Cei şcoliţi în marină ştiu jocurile, pot povesti încă. Ideea dumitale, cu Pânzarul primul exponat al Muzeului Marinei Fluviale e soluţie salvatoare. Pânzarul trebuie pus sub un acoperiş de sticlă, pe malul Dunării, să fie vizionat şi admirat de copii, să fie un obiect didactic, să folosească celor care vor să afle ceva despre Dunăre.

Rep.: Unde să fie amplasată minunea?

Ion Tofan: Poate că ar trebui pus într-o sală mare: Holul Central al Universităţii sau Palatul Navigaţiei. Sigur, după ce este măcar revopsit şi sclivisit cât se poate, pentru că am înţeles că i se văd coastele…Ca să nu spunem că am pierdut încă un simbol al oraşului, după Libertatea. Să rămână Pânzarul, măcar ca o jucărie… Acolo unde cândva plecau pasagerele. Aveam în secolul 19 curse zilnice Galaţi –Brăila, se ajungea la Viena, şi acum nu avem nici o cursă, pentru plimbare…

M.P.: Ar putea fi măcar la sfârşit de săptămână, câte o cursă pe zi. Plecare la 9 spre Brăila, întoarcere la 16 la Galaţi. De ce brăilenii sunt în stare să ţină o navă cu aburi, să facă lansări de carte, iar Primăria Galaţi nu? Măcar vara, sunt taxe suficiente, e mai ieftin decât un foc de artificii. Nu am nimic cu acest fericit negustor, Dumnezeu să-i dea sănătate, dar să ia aminte şi la vox populi. Nu e singur în oraşul ăsta, să se uite dimineaţa şi pe fereastră, nu numai în oglindă. Şi să nu uite că în Palatul Navigaţiei se făcea Marele Bal al Galaţilor. Ultimul a fost în 1975. Erau de fapt două: balul de iarnă şi balul de primăvară. S-a considerat că nu sunt centrate pe avântul revoluţionar şi au dispărut. Poate că acum se poate relua, nu mai avem nici avânt şi nici revoluţie…

 

Silviu VASILACHE 25 - iulie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Persoană trimisă

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a ...

Farmaciile şi fieru

În două ediţii la rând am publicat TOP 2019, alcătuit ...