A murit ultimul cotidian tipărit din Galați.
Odată cu el, a murit o epocă.
Cetățeanul gălățean cu gazeta în buzunarul drept al sacoului a pășit în acest sfârșit de iunie 2026, timid dar fără de întoarcere, în Muzeul de Istorie de pe Cuza.
Cel cu telefonul în mână a tastat un emoticon bucuros și i-a luat, ireversibil, locul.
Primul cotidian care s-a citit la Galați a fost Vulturul și Zimbrul, ziar de orientare unionistă, progresistă, editat la Iași și adus în fiecare zi la Dunăre cu poșta. Era atât de greu coletul cu exemplarele trimise, încât au trebuit aplicate pe el nu mai puțin de patru timbre Cap de bour, a cinci parale. Unul dintre ele, păstrat, s-a vândut în 2006, la o licitație, cu apropae 1.000.000 de euro.
Se întâmpla în 1858. De atunci Galații au avut cotidian.
Dar primul conceput și tipărit la Galați s-a întâmplat în iunie1868 și era rodul strădaniei publicistului și tipografului I. V. Sosec. Se numea Galații. De atunci, timp de 168 de ani, Galațiul a avut cotidian continuu, cu mici pauze, precum aceea apărută când Ceuașescu a transformat, de economisire, cotidianele județene ale țării în săptămânale.
Iunie, tot iunie, dar 2026, iată timpul în care cotidianul Viața liberă, care mai înainte fusese Viața nouă, care mai înainte fusese Dezrobirea, a murit.
Moartea cotidianului nu e neapărat o consecință directă a vreunui moft patronal, sau expresia vreunui faliment total, ea este consecința unei tendințe globale inexorabile.
Se știe că epoca tipăririi în tiraje mari s-a numit, de către Marshall McLuhan, Galaxia Gutenberg, după numele celui care a descoperit tiparul cu litere mobile.
Marconi va descoperi mai târziu radioul și epoca nouă îi va purta numele. Așa a scris celebrul sociolog McLuhan. Gutenberg primise de la italian o lovitură aproape fatală. Dar și-a revenit. Și-au dat mâna.
A venit însă Zuckerberg și a inventat Facebooc-ul!
Bătrânul tipograf a simțit că nu poate lupta cu așa ceva, că nu mai poate da mâna încă o dată, „Nu, cu ăsta nu!”, ar fi spus, și a fost vazut zilele acestea intrând tiptil și oleacă rușinat, și el, în muzeul de pe Cuza.
Cine a avut ochi să vadă, a putut zări în buzunarul drept de la sacoul său pătat de cerneală tipografică ultimul exemplar din Viața liberă….
La care am lucrat și visat și câțiva dintre cei care acum hălăduim nostalgic printre emoticoane stupide.
Adio, Gutenberg!
Ion Manea
2 - iulie - 2026
