La anul 1000, când se scuturau norii de furtună, ploua cu pecenegi sau cumani. Unii și-au pus în cap să descoasă nepotrivirea dintre cele două popoare surate, dar ele se deosebesc într-atât de puțin, încât dacă s-ar ivi vreo diferență anume, ea va fi trecută sub tăcere. Totuși, numele de cuman a învins istoria după ce aceștia i-au asimilat pe pecenegi.
Creștinarea lor a început târziu, pe 31 iulie 1227, în prezenţa arhiepiscopului apostolic de Strigoniu, și al lui Bela al IV-lea, viitorul rege al Ungariei. Prima episcopie a cumanilor a fost întemeiată în Civitas Milcoviae, Odobeştiul de astăzi aflat lângă Focşani, pe hotarul cu ungurii. Episcop le-a fost călugărul dominican Teodoric.
Apropierea de unguri s-a înfiripat pe vremea prinților Asănești ai românilor, când cumanii au luat parte, ca aliați ai noștri și bulgarilor, la luptele împotriva Bizanțului. Cu aproape 200 de ani înainte, în 1068, ungurii i-au zvântat în bătaie pe cumani și pe aliații lor, românii. Expediția condusă de Oslu a distrus cetatea Biharia și a luat o sumedenie de prinși de război, inclusiv pe fiica episcopului de Oradea.
La întoarcerea pe valea Bistriței Ardelene, ordia lui Oslu este atacată și zdrobită de unguri la Chiraleș, lângă Lechința, la o poștă de viitorul burg al Bistriței, poșta măsurând 20 km de astăzi.
Noi, românii, eram arcași în primele linii de bătaie ale cumanilor. Tălmăcit din greaca bizantină, Chiraleș, locul bătăliei, înseamnă “Doamne, miluiește!” și vine din sintagma grecească “Kyrie, eleison!”, folosită inclusiv ca strigăt de îmbărbătare în bătălii, de către toate neamurile creștine din Balcani și de pe Dunărea mijlocie.
La Chiraleș, oasta ungurească a fost condusă de regele Solomon și de verii acestuia, Géza și Ladislau, care îl vor detrona mai târziu. Ordia lui Oslu avea cercetași care strângeau informații despre mișcările ungurilor. Pe vremea aceea ungurii nu cuceriseră încă estul Transilvaniei și linia hotarului era mai spre apus de Bistrița. Și cumanii și ungurii se aflau pe un teritoriu necunoscut.
Când spionii militari au dat alarma că vin ungurii, cumanii s-au regrupat pe Dâmbul cu stejari, rămas în Gesta Hunnorum & Hungarorum a lui Simon de Keza sub numele de Cherhelem. Corpul de arcași români trimiși la poalele dealului a fost anihilat cu ușurință de unguri. Fără arcași, oastea cumană a fost luată ca din oală și doborâtă în câteva ceasuri. După bătălia de la Chiraleș statul maghiar își va spori teritoriul din Bistrița până în Mărginimea Sibiului.
Sistemele fortificate ale ungurilor vor fi mutate treptat spre est, până pe linia Carpaților Orientali. Ele se numesc prisăci și porți de frontieră păzite de grăniceri, care nu o dată au fost cumani. Prisaca sau “gyepű” este un sistem de fortificații din valuri continue, palisade și fortificații din pământ și întărituri din pari de lemn și turnuri de supraveghere, construite pe aliniamente naturale. Trecătorile transilvane numite “porți de fier” sau “vaskapu” vor fi fortificate suplimentar.
Prima atestare occidentală a numelui Chiraleș este din 1485, în Rerum Ungaricarum decades, a lui Antonio Bonfini, tipărită în Basel. Bonfini scrie următoarele: “Montem accolae Cherhelem appellant, quia sylvarum quasi domus esse videretur”, adică “Localnicii numesc muntele Cherhelem, pentru că părea a fi o casă a pădurilor”.
Astăzi, a umbla cu chiraleisa înseamnă a-l însoți pe popă în ziua de Bobotează, când acesta târnosește casele cu busuioc și apă sfințită, cu o ceată de copii ca un fel de antemergători. Chiralesa este atestată din Dobrogea până în Maramureș, când se strigiă din fundul bojocilor “chiraleisă, chiraleisă”.
Strigătele copiilor provenite din rugăciunea “Kírie eléison” anunță sosirea părintelui cu crucea în mâna dreaptă și șomoiogul de busuioc în stânga, ceaunul cu aghiasmă îl cară diacul. Copiii primesc de la gazde mere și nuci, ca la colinda de Crăciun.
În 1192 Ladislau, vărul regelui Solomon care va câștiga bătălia de la Chiraleș va fi sanctificat sub numele Sfântul Ladislau, iar participarea acestuia la bătălie, va genera legenda războinicului cuman care încearcă să dezerteze răpind o preafrumoasă fată din Nagyvárad, Oradea de astăzi.
Ladislau îl ucide pe păgân și eliberează fata, care este fiica episcopului de Oradea. S-au păstrat 48 de picturi în bisericile transilvane care îl înfățișează pe Sfântul Ladislau, la Dârjiu, Crăciunel, Chilieni, Chichiș, Ghelința, Biborțeni, Mugeni și Daia. Frescele din biserica fortificată unitariană din Dârjiu datează din 1419 și au fost comandate de magisterul Paul, fiul lui István Ungi.
––––
Sfântul Ladislau îl înfruntă pe cuman, frescă din 1419, Biserica unitariană din Dârjiu, aflată în patrimoniul UNESCO
2 - septembrie - 2026
