Când am ajuns la vârsta pensionării, am trimis dosarul vecinului Adrian Mămăliga, care are un prieten la Casa de Pensii, pe nume Daniel Mălai. Acest funcționar a oprit dosarul, mi-a cerut diploma de absolvire, de care nu era nevoie, dar pentru care am plătit 53 de dolari americani. D-l Mălai a ținut dosarul asteptâdu-mă cu contribuția, două pensii sau dus, la fel și taxa de expediere.
După ceva timp, în care am primit pensia prin transfer, a intervenit o blocadă din cauza unei frumoase doamne, pe nume Ana a lui Manole, care nu a trimis la timp formularul prin care trebuia să dovedesc faptul că n-am dat ortul popii (o invenție românescă brevetată la ISTAMBUL !).
Am trimis certificatul de viață cu apostila notarului, dar am uitat contribuția.
În concluzie, principiul contributivității functionează cu succes la Casa Județeană de Pensii Galați. „ADICĂ OBICEIUL PĂMÂNTULUI STRĂMOȘESC ”
