logoImpact EST nr. 880 - 30.07.2021

După ce ne-am documentat serios, am mai întrebat în stânga şi-n dreapta, am apelat la sursele noastre, o să vă prezentăm în ediţia de faţă una dintre cele mai tari afaceri imobiliare din viaţa cetăţii noastre, petrecută aici sub ochii noştri, din aproximativ ultimii douăzeci de ani. Parcul de Tehnologie a Informaţiei din Galaţi, intrat în conştiinţa gălăţenilor ca Parcul de Soft, a fost înfiinţat pe vremea când aveam Guvernul Năstase, iar Dan Nica era ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, trimis de pesedeul local să ne reprezinte şi, de pe o atare funcţie, să şi ajute acest colţ de ţară. Deci, ideea creării primului Parc de Soft din România la Galaţi i-a aparţinut indiscutabil acestuia, trâmbiţând sus şi tare că aici îşi vor găsi locul firmele de IT locale, dar şi firme puternice naţionale şi multinaţionale, pomenite atunci cu mare emfază de ministru.
Prima minune apărută după idee, după anunţ şi toate celea, a fost legată de alegerea locaţiei, a spaţiului generos, care trebuia găsit şi pus la dispoziţie. Uite aşa, ca din întâmplare s-a găsit soluţia salvatoare prin cei de la Navrom, a patronului general Mircea Mihăilescu şi a prietenului ministrului, deputatul pesede, Ştefan Viorel (în prezent la Bruxelles pentru şapte ani, ca membru în Curtea de Conturi a UE).
Prin cumpărarea pachetului majoritar al acţiunilor CNFR NAVROM Galaţi, TTS Bucureşti, companie patronată de acelaşi M.Mihăilescu, în portofoliu a intrat şi patrimonil NAVROM, altul decât navele fluviale. Adică şi cele două cămine ale marinarilor, legate aproape ombilical între ele, încât ar fi păcat ca Universitatea „Dunărea de Jos” să nu cumpere şi cealaltă clădire.
Complexul acesta este format din două clădiri identice, legate la parter printr-un pasaj şi un restaurant. Şi pentru că după achiziţie, cei de la Navrom nu prea aveau bani, au început minţile lumitate să caute soluţii, ca să nu rămână cu un patrimoniu lăsat să se degradeze, să fie pus în operă, dar trebuiau găsite surse de finanţare.
Pe acest fond a apărut şi propunerea ca Parcul de Soft să fie amplasat în una dintre cele două clădiri ce erau la îndemână şi ar fi satisfăcut şi necesarul locativ pentru o astfel de „investiţie”. Fără să se mai caute şi în altă parte, fără oferte multiple, fără licitaţie, Parcul de Soft, prin hotărârea celor mari şi tari, s-a înfiinţat la fostul Cămin al Marinarilor, în clădirea din stânga, cum priveşti din strada Portului la aceastea. Ei, de aici încolo, în cronologia evenimentelor, aşa cum le-am ordonat noi, intervine planul strategic, ce a presupus consolidarea, repararea şi darea în folosinţă a spaţiului pentru Parcul de Soft. Astfel, entitatea creată din punct de vedere juridic, „Parcul de Soft”, şi-a luat asociaţi de marcă, pe de o parte Consiliul Judeţului Galaţi, iar pe de alta Consiliul Local, care au finanţat toată reamenajarea clădirii, alături şi de ceva fonduri alocate din bugetele centrale, că, de!, la aşa idee cine ar fi spus nu, era catalogat tâmpit şi se pişă contra vântului. Cu banii alocaţi s-a trecut la treabă, constructor, şantier, hărmălaie mare până ce a fost gata şi în conformitate cu contractul, timp de şapte sau zece ani (nu am reuşit să aflăm cu exactitate), aceasta urma să fie exploatată fără să se perceapă vreo chirie de chirie firmelor din Parc, ca o compensare pentru investiţiile făcute. Încet, încet, în Parcul de Soft lucrurile au început să se mişte, iar la un moment dat aveam aproape patruzeci de firme în domeniu care îşi desfăşurau activitatea, dintre care câteva chiar erau nume, branduri, care impuneau respect şi pentru care trebuie ridicată pălăria.
Numai că vremea trece, preocupările centralilor (ministrul între timp nu a mai fost ministru) nu au mai existat, legislaţia a suferit „n” modificări, mediul favorizant a devenit o poveste, la Parcul de Soft s-au schimbat directorii precum chiloţii (mulţi habar nu aveau cu ce se mănâncă, fiind lipitori de afişe) astfel, ca drept urmare, Parcul, încet dar sigur a luat-o la vale, prin firmele care au început să dispară, luându-şi bagajele. La aceasta, o contribuţie decisivă a avut şi momentul în care, înţelegerea contractuală datorită timpului a încetat, iar proprietarul Navrom a început să întrebe de chirii (ale pieţei sau mai mari), utilităţi, termene etc. Între timp, până în prezent, au început să se acumuleze datorii din exploatare la Parcul de Soft, administrat de SC Cons Management Parc de Soft, în valoare de 2,11 milioane lei (450.000 de euro), datorii acumulate în timp, la care, la rândul său, Parcul de Soft avea de încasat la data de 31 decembrie 2019 creanţe în valoare de 1,078 milioane de lei rezultate din facturi lunare neachitate pe chirie şi utilităţi, precum şi facturi de penalităţi. Apoi, ca din senin, şi pe repede-nainte apare cumpărător: Universitatea „Dunărea de Jos”, pentru Facultatea de Medicină şi Farmacie. Însă ne miră altceva: lipsa de viziune a conducerii universităţii, aceştia care au al doilea buget ca mărime, după Primăria Galaţi, şi este cel mai mare angajator din judeţ. Să ne fie iertată apropierea de firmele de pază din judeţ, care împreună depăşesc orice unitate economică (e bine de ştiut). Spunem acest lucru, deoarece nu înţelegem „neam” achiziţiile acestea vraişte prin tot oraşul, pe Coşbuc, pe la Inelul de Rocadă de la ieşirea din Galaţi, prin Bariera Traian, pe la Metro, pe la…. Aici intervine suspiciunea pe cumpărări imobiliare, cu brambureală în organizare, transport, studenţi şi cadre didactice şi imaginea de provizorat, de natură orientală, de lipsa de tradiţie. Uite, noi propunem celor din Universitate, că dacă e bal, bal să fie, că tot e pe banii noştri, să cumpere şi cealaltă clădire despre care am aflat că e de vânzare, a Navromului, fostul Cămin al Marinarilor nr. 2 şi care până acum două luni a funcţionat ca hotel şi restaurant Mercur, iar mai apoi Danube River.
Acum, din cauza pandemiei, când cei din HO-RE-CA sunt în mare suferinţă din cauza măsurilor luate, atât hotelul, cât şi restaurantul au sucombat. Drept urmare, salariaţii au fost disponibilizaţi în mare parte, restaurantul a intrat în conservare, ba chiar se aude că au şi vândut din dotări, iar hotelul a fost dezafectat de mobilier şi transformat pentru închiriere la solicitarea eventuală a unor firme.
Aşa că Universitatea, capii aceştia deştepţi, fără glumă, ar trebui să profite să cumpere tot şi să facă o Facultate de Medicină şi Farmacie, de sine stătătoare, pe malul Dunării cum nu au văzut Parisul şi Sena, şi cum este absolut normal, nu împrăştiaţi care cum apucă şi se nimereşte.
Uite, noi v-am relatat tot ce ştiam şi în mod normal am pus totul în gazeta noastră fără patimă şi fără a fi subiectivi, concluziile vă rugăm să le trageţi singuri după lecturare. Să auzim numai de bine!

P.S. Parcul Industrial a fost „omorât” de autorităţi, iată, la fel şi Parcul de Soft, urmează Zona Liberă, deci vectorii de dezvoltare locală carevasăzică există (doar pe hârtie), dar lipsesc cu desăvârşire. Durerea cea mare a politrucilor va fi că nu vor mai putea fi atârnaţi ca boii prin consiliile de conducere. Atât şi nimic mai mult.

Observator 23 - octombrie - 2020

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Util pentru contribu

INFO - formulare facilitati fiscale

Viorica Sandu, deput

PSD respinge vaccinarea obligatorie a medicilor și a profesorilor! Statul ...

Diminuarea risipei a

Material de opinie de Camelia Malahov, Director Taxe Directe, Deloitte ...

Directorul Magearu s

Jupân Pucheanu se încăpăţânează să termine în ultimul său mandat ...