E pe trecute și toamna acestui an și gospodarii și își fac socotelile pentru iarna ce se apropie. Va fi o iarnă grea, anticipează multă lume, și n-o va trece cu bine decât cei cu structură de eroi.
Joi, 29 septembrie 2022 la sala Studio a Casei de Cultură. Lume multă, lume bună, ținută de sărbătoare, coco chanel. Mulți dintre cei prezenți și roiesc pe holurile Casei de Cultură sunt prieteni, cunoscuți sau rude a celor ce urmează să li se decerneze titlul de Cetățean de onoare al Tecuciului Momentul este, sau ar trebui să fie, unic și plin de solemnitate.
Nu mai are, e drept, strălucirea de altădată. Îmi amintesc, bunăoară, de episodul înmânării acestui titlu lui George Arion, scriitorului Aurel Brumă, actriței Tamara Buciuceanu, sau minunatului om de știință Boris Plăhteanu. Au fost, cu adevărat momente unicat, pline de substanță, de conținut, de esență, iar Laudatio, care consfințea legitimitatea de fapt a momentului, constituia Everestul manifestării și punctul de atracție cel mai așteptat.
Acum lucrurile s-au schimbat, și-i păcat că li s-a conferit aspect de lucru formal, de mântuială. Nu știu dacă există niște reglementări speciale privind felul cun trebuie să se desfășoare aceste momente – referențiiale din viața unui sărbătorit – știu doar cum se structurase în tradiție și cum decurgeau cândva, înainte de a fi aduse în treapta cea mai de jos. Nu știu cine consiliază Primăria în probleme de cultură, dar văd că o consiliază amatoric, teatral, și fără nici o noimă. Mă gândesc dacă nu cumva intenționat o consiliază greșit, ca să-l compromită pe primar, care, de bine, de rău a căpătat ceva credit în ochii celor ce i-au încredințat votul. Altfel nu se explică de ce actul de cultură de la nivelul orașului nostru s-a degradat așa de cumplit și de ce toate merg din rău în mai rău.
Revin însă la momentul decernării celor patru titluri de Cetățean de onoare. Nu înțeleg de ce s-a renunțat la acel moment de Laudatio, sarea și piperul acestor momente, când cei sărbătoriți își aduceau prietenii de pe unde erau risipiți, care să-i prezinte și să inducă publicului ideea oportunității gestului de recunoaștere, venit din partea locului și a comunității de baștină.
Mai este o problemă care reclamă lămuriri prealabile. Cine și în baza căror criterii se hotărăște nominalizarea unui candidat la titlul de Cetățean de onoare al Tecuciului? Am reținut precizarea unui consilier, care este cam factotum în probleme de administrare a actului de cultură, că așa s-a apreciat, că toți cei propuși s-au remarcat printr-o implicare deosebită în viața spirituală a urbei. Ar fi o idee, dar cu ce șubler s-a măsurat această presupusă contribuție la propășirea spirituală a Tecuciului? Evident, întrebarea rămâne fără răspuns.
Să ne înțelegem: nu am nimic de reproșat în desemnarea celor patru candidați care, întâmplător, chiar merită titlurile acordate, dar nominalizări vor mai fi și n-aș vrea să se opereze în continuare cu bunul plac și cu aceleși aprecieri aleatorii. Rațiunea acestor rânduri constă în nevoia unor criterii ferme și inderogabile, de indicatori care exclud ocazionalul și contingența. Consiliul local din legislaturile trecute a mai gafat odată când a operat cu criterii aleatorii de-a trebuit să retragă titlul de Cetățean de onoare abia acordat. Or, exact acest fapt ar dori să-l prevină rândurile noastre, care pot să indispună anumite persoane purtătoare de alte interese.
Soluția propusă de noi este clară și de necontestat. Candidatul la acest titlu onorific trebuie, în prealabil, să se fi remarcat printr-o contribuție recunoscută la nivel național de o autoritate în materie. Dacă este scriitor, să fie recunoscut de Uniunea Scriitorilor, dacă este pictor, de Uniunea Artiștilor Plastici, dacă este muzician, de Uniunea Comozitorilor și tot așa.
Cu ceva timp în urmă am înaintat și noi o adresă cu numele celor care am considerat că trebuiesc luați în considerație atunci când se va hotărâ acordarea titlului de Cetățean de onoare unor personalități ridficate din perimetrul municipiului Tecuci și din satele fostului județ Tecuci. D-l Primar a avut bunăvoința să răspundă adresei noastre promițându-ne că va ține cont de propunerile noastre atunci când se va pune în discuția Consiliului local această problemă. Spre surprinderea noastră niciuna din propunerile noastre nu se regăsesc în lista discutată acum de Consiliul local. Să înțeleg că nu contează decât propunerile venite de la un om anume? Ar fi fost mult mai bine dacă ne prevenea de la început acest lucru. Nu l-am întrebat cum se explică această ignorarea din partea sa. Nu l-am întrebat pentru că mi-a fost teamă că voi primi obișnuitul răspuns: pentru că putem.
