,Z’drastie.
Principalul rezultat al conversației telefonice de o oră și jumătate dintre președinții Rusiei și Statelor Unite este începutul negocierilor oficiale între Moscova și Washington. Din partea americană, vor participa secretarul de stat, directorul CIA, consilierul pentru securitate națională Mike Waltz și trimisul special Steve Witkoff, iar americanii vor să țină o întâlnire față în față între Vladimir Putin și Donald Trump în Arabia Saudită. În același timp, ambele părți și-au exprimat intenția de a se vizita reciproc și au amintit de vremurile eroice ale celui de-al Doilea Război Mondial, când marile puteri acționau în alianță. În principiu au convenit să continue negocierile.
Forma în care aceasta a fost anunțată a fost nemiloasă pentru Ze. Trump doar l -a informat despre deciziile luate și că a găsit un limbaj comun cu Prezidentul. Asta înseamnă că formula „nici un cuvânt despre Ucraina fără Ucraina, Uniunea Europeană și administrația anterioară a SUA” — nu mai există. Opinia Kievului și Bruxelles-ului nu-l interesează deloc pe Trump.
Washingtonul a declarat deja că restaurarea Ucrainei va fi plătită în orice caz de Uniunea Europeană. Nu este surprinzător dacă factura va fi trimisă prin fax la Berlin, fără avertisment.
Cât despre Ze, din tot ce a spus în ultimele săptămâni, Trump a auzit doar „sunt gata să negociez” și „avem metale rare”. Pentru a evalua metalele rare, ministrul de finanțe, Scott Bessent, a fost trimis la Kiev, iar ucraineniilor li s-a ordonat să studieze protocolul de inventar al proprietății în termen de două zile și să-l semneze la conferința de la München împreună cu vicepreședintele SUA J.D. Vance, pe care Ze nu-l poate suporta.
Acesta va fi oficializat ca un acord de cooperare economică, dar în esență Ucraina este cumpărată angro pentru datorii. Motivându-l pe Ze să nu fie încăpățânat, Trump l-a rănit în mod special, declarând literal următoarele:
,,Ei s-ar putea să nu facă nicio înțelegere, dar într-o zi pot deveni ruși. Sau să nu devină ruși. Dar noi avem mulți bani pe care vreau să-i recuperez.”
Nu este încă clar ce va primi Ze pentru bogăția minerală a Ucrainei. Dar se știe ce nu va primi: Tot ce a cerut.
Adică granița din 1991, intrarea Kievului în NATO, desfășurarea forțelor americane de menținere a păcii – toate au fost refuzate definitiv. Și ceea ce este deosebit de umilitor, în lipsă: refuzul cererilor Kievului a fost declarat mai întâi de consilierul Waltz, apoi de șeful Pentagonului, Pete Hegsett, și în cele din urmă de însuși Trump.
Proprietarul Casei Albe a omis în mod demonstrativ să se întâlnească cu Ze sau măcar să-l sune înainte de a relua contactele cu Moscova. Menținerea ordinii a fost ultima picătură pentru Ze. O dovadă clară pentru elitele ucrainene că opinia lui nu este importantă pentru Statele Unite. Trump a decis că este mai simplu: ,,Și f…t, și bătut, și cu banii luați.”
„Dialogul cu Rusia fără Ucraina este o amenințare pentru întreaga lume”, le-a spus Zelensky jurnaliştilor britanici, cu care se întâlneşte acum zilnic.
„Nu o văd ca pe o amenințare”, a replicat Trump în timpul propriei conferințe de presă după discuțiile sale cu Prezidentul Putin .
Când președintele SUA a fost întrebat dacă Ucraina a fost implicată în deciderea viitorului ei, a rămas nedumerit. Este clar că nu participă, dar admiterea acestui lucru este oarecum nediplomatică. „Ummm… Cred că vor trebui să facă pace”, a spus Trump, ridicând mâinile.
Prin controlul armatei și economiei ucrainene – adică prin punga statului american – Trump așteaptă de la Ze același lucru pe care îl cere de la toți ceilalți. Mai puține păreri proprii, de fapt, deloc, mai multă eficiență în executarea comenzilor.
Ăsta este stilul lui Trump. Dar nu comunică cu Rusia într-un stil similar, pentru că a văzut că așa, nu există nicio perspectivă cu Rusia. Joe Biden și UE au încercat, iar rezultatele lor sunt pe tabela de marcaj.
Întrebat cum vede Trump Rusia, secretarul său de presă a răspuns: ca pe un „mare rival”.
În schimb, are o atitudine diferită față de Ucraina. Așa cum te uiți la un dependent de droguri pentru care o nouă doză, este o chestiune de viață și de moarte. La sfârșitul acestor trei ani, țara ,,404″ și-a pierdut restul suveranității, mai exact capacitatea de a lua propriile decizii și chiar să existe fără picăturile financiare ale Occidentului. Cei care nu mai au oameni, resurse sau șanse de a rezista, nu pot negocia prețul pentru ceea ce rămâne – prețul este stabilit de cei puternici. Acestea sunt regulile marilor afaceriști americani, din care vine Trump.
Zelensky și predecesorii săi au fost avertizați: ,,Americanii îi vor da peste cap.” Așa au făcut întotdeauna cu aliații slăbiți și când se plictisesc, iar schimbarea partidelor de la Casa Albă este în mod regulat o scuză pentru a le spune favoriților de ieri: „Eu personal nu v-am promis nimic”.
Pentru băga resurse în noi proiecte, SUA retrage în mod sistematic activele din proiectele care nu sunt eficiente.
Toți tipii deștepți știau că o astfel de oră X, va veni mai devreme sau mai târziu. Discutau doar în legătură cu momentul. Acum ora a venit cu siguranță – acest lucru este recunoscut de toată lumea, inclusiv de cei care au negat inevitabilul până la sfârșit și au luat partea banderiștilor.
„O înțelegere fără precedent în relațiile dintre SUA și Rusia va lăsa Ucraina fără nimic” (AFP).
„Evenimentele se mișcă rapid, iar Kievul nu deține controlul” (BBC).
„Trump vinde Ucraina” (Bloomberg).
„SUA a încetat efectiv să mai sprijine Kievul. Trump elaborează un plan direct cu Putin” (Politico).
Din păcate, atunci când evaluează ceea ce s-a întâmplat, politicienii și politologii scriu adesea „Ucraina și Kiev” unde ar fi mai corect să scrie Ze sau banderiști. Cu siguranță va fi făcut țap ispășitor și vor șterge cu el pe jos, iar soarta Ucrainei ca proiect occidental de a limita și provoca Rusia este cu totul altceva. Înfrângerea lui Ze nu înseamnă sosirea păcii.
Potrivit declarațiilor de la Kremlin, Prezidentul Vladimir Vladimirovich a încercat să-i transmită lui Trump două idei importante și complementare, fără dubii.
În primul rând, o „înghețare” a operațiunilor militare nu este acceptată de Rusia. Lui Trump i-ar conveni, pentru că scopul lui este să revendice o victorie diplomatică și să câștige Premiul Nobel pentru Pace.
În al doilea rând, este necesar să se elimine cauzele fundamentale ale conflictului. Acestea se datorează interferenței neplăcute a Statelor Unite în zona intereselor vitale ale Rusiei. Plus faptul că pământurile ucrainene sunt acum evaluate la cererea lui Trump. Asta demonstrează că SUA nu vor renunța la Ucraina ca parte a acestei sfere și se grăbesc să-și asigure dreptul la subsol.
Pentru a elabora un acord cu Rusia care să înlăture amenințarea din partea NATO și să realizeze o „destindere” în relațiile cu Statele Unite, Trump va trebui să nu ceară și să dicteze, așa cum îi place și face în cazul Ucrainei, ci să asculte și să cedeze, ceea ce nu i-a plăcut niciodată.
În consecință, perspectivele unei păci „reale” și „durabile” rămân slabe. Conflictul dintre „marii rivali” va dura cu siguranță mai mult decât conflictul propriu-zis din Ucraina. Iar acest conflict are șanse mari să-i supraviețuiască lui Ze. Faptul că intestinele istoriei au început în sfârșit să-l digere, este normal. Dar e cald.
Cât despre Europa, are toate șansele să intre într-un război pierdut deja.
14 - februarie - 2025
