Prin câmpiile din sudul Moldovei și al Munteniei se întinde un val de pământ lung de sute de kilometri, vizibil din satelit, pe care localnicii îl numesc Valul lui Traian, deși nimeni nu știe cu certitudine cine l-a ridicat și de ce.
Valurile de pământ din sudul și estul României sunt printre cele mai puțin cunoscute și cele mai puțin studiate monumente antice din Europa. Se întind pe sute de kilometri, de la Dunăre spre nord și est, traversând câmpii, văi și dealuri. Unele sunt simple ridicături de pământ de 2-3 metri înălțime. Altele au și un șanț adiacent de 3-4 metri adâncime. Văzute din avion, desenează linii drepte impresionante pe suprafața câmpiei.
Numele popular de „Valul lui Traian” sugerează o origine romană, dar realitatea este mai complicată. Există mai multe valuri diferite, construite în epoci diferite, de popoare diferite. Cercetătorii au identificat cel puțin trei sisteme distincte de fortificații liniare pe teritoriul României.
Primul sistem, din Dobrogea, cuprinde trei valuri paralele între Dunăre și Marea Neagră, cunoscute ca Valul Mare de Pământ, Valul Mic de Pământ și Valul de Piatră. Cel mai impresionant, Valul Mare, are peste 60 de kilometri lungime și un șanț de apărare orientat spre nord. Dateaza din diferite perioade, unele secțiuni fiind romane, altele bizantine, altele medievale.
Doar cei care au trăit în zonele unde valurile traversează câmpurile pot înțelege cu adevărat dimensiunea lor. De la sol, par simple movile de pământ acoperite de iarbă. Dar din avion sau de pe satelit, linia lor dreaptă, trasată cu precizie pe zeci de kilometri, dezvăluie o operă de inginerie care a mobilizat mii de oameni.
Al doilea sistem se întinde prin sudul Moldovei, de la Galați spre nord-vest, pe o lungime de peste 100 de kilometri. Acest val, numit uneori „Troianul”, are un profil bine păstrat în unele zone, cu înălțimi de 3-4 metri și un șanț adiacent. Funcția sa era clar defensivă, orientat împotriva invaziilor din stepa pontică.
Ipotezele despre constructori sunt multiple. Romanii din epoca lui Traian sau a lui Iustinian. Bizantinii din secolul al VI-lea. Gepizii sau avarii din perioada migrației popoarelor. Chiar și dacii, într-o perioadă anterioară cuceririi romane. Datările cu carbon 14 au dat rezultate contradictorii, sugerând că valurile au fost construite, reparate și extinse de-a lungul mai multor secole.
Te-ai întrebat vreodată cum este posibil ca un sistem de fortificații de sute de kilometri, vizibil din satelit, construit cu un efort comparabil cu cel al Zidului lui Hadrian, să fie atât de puțin studiat și atât de puțin cunoscut?
Agriculterea modernă este cea mai mare amenințare. Plugurile trag an de an din corpul valurilor. Drumurile noi le taie. Construcțiile le nivelează. În fiecare deceniu, câțiva kilometri de val dispar definitiv. Nu există un program național de protecție, nu există marcaje, nu există panouri informative.
Astăzi, când te plimbi prin câmpiile din sudul Moldovei sau din Dobrogea și vezi o ridicătură de pământ acoperită de iarbă care se pierde la orizont, stai de fapt pe un monument care are poate 2.000 de ani, construit de oameni al căror nume l-am uitat, pentru a apăra o graniță care nu mai există. Iar faptul că nimeni nu știe cu exactitate cine l-a ridicat și de ce îl face și mai fascinant: un mister de pământ bătătorit, lung de sute de kilometri, care traversează România fără ca România să-l observe.
2 - iulie - 2026
