Luis de la Fuente a trecut de la șomaj la câștigarea Cupei Mondiale datorită unei scurte oportunități de trei luni pe care a găsit-o în timp ce citea un ziar.
Luis de la Fuente a câștigat Cupa Mondială la treisprezece ani după ce a acceptat un contract care a durat abia trei luni. Nu a obținut postul după ce a antrenat Real Madrid, Barcelona sau orice alt gigant european. A găsit această oportunitate în timp ce era șomer, citind un mic anunț într-un ziar sportiv.
În octombrie 2011, fusese demis din funcția de antrenor al lui Deportivo Alavés, care concura atunci în Segunda División B (echipa a treia). Trecuseră doar nouă zile de meci, iar echipa era în afara locurilor de promovare.
După ce a fost concediat, apelurile au încetat să mai vină.
De la Fuente a petrecut aproximativ optsprezece luni fără loc de muncă. Avea o familie, niciun venit din fotbal și a început să simtă că ar fi putut fi exclus definitiv din lumea antrenoratului. Ani mai târziu, avea să descrie acea perioadă ca fiind cea mai grea perioadă a carierei și a vieții sale personale.
Cu toate acestea, a continuat să se pregătească. A urmărit antrenamente, a studiat meciuri și a așteptat o oportunitate de care nu era sigur că va apărea vreodată.
Într-o dimineață din 2013, în timp ce lua micul dejun la același bar și citea ziarul ca de obicei, a dat peste câteva rânduri care aveau să-i schimbe viața: Federația Regală Spaniolă de Fotbal căuta un antrenor pentru echipele sale de tineret.
De la Fuente a ridicat telefonul și l-a sunat pe Iñaki Sáez, fost antrenor al naționalei Spaniei și cineva care îi cunoștea meseria. Și-a trimis CV-ul și a așteptat.
În cele din urmă, Federația i-a oferit postul, dar nu i-a oferit un contract confortabil sau o promisiune de stabilitate. Pe 1 mai 2013, a semnat un contract pe trei luni cu o misiune specifică: să antreneze echipa sub 19 ani și să le asigure calificarea la Campionatul European care va avea loc în Lituania.
A acceptat fără a cere nicio garanție.
Spania s-a calificat, iar De la Fuente a început să-și construiască cariera în cadrul Federației, contract după contract. A lucrat departe de lumina reflectoarelor, vizitând terenurile de tineret, observând sute de fotbaliști și cultivând dezvoltarea unei generații care, ani mai târziu, avea să formeze nucleul echipei naționale de seniori.
În 2015, a condus Spania spre victorie la Campionatul European Under-19. Acea echipă a inclus jucători precum Rodri, Mikel Merino și Unai Simón, care aveau să continue să apară în diferite momente ale carierei sale.
Patru ani mai târziu, a condus Spania spre titlul de Campionat European Under-21. În 2021, a condus echipa olimpică către o medalie de argint la Jocurile Olimpice de la Tokyo.
Timp de aproape un deceniu, i-a cunoscut pe mulți dintre viitorii săi internaționali înainte ca aceștia să devină vedete. I-a urmărit cum cresc, fac greșeli, se maturizează și concurează la diferite niveluri. Când a venit momentul să-i antreneze în echipa națională de seniori, nu a trebuit doar să descopere cum joacă: le cunoștea deja caracterul.
În decembrie 2022, după plecarea lui Luis Enrique, a fost numit antrenor al echipei naționale. Numirea sa a stârnit unele neîncredere. Nu antrenase niciodată în prima divizie a unei ligi majore și nici nu condusese un club puternic în Liga Campionilor. Pentru mulți, el era pur și simplu omul din rândurile tineretului.
Nici începutul său nu a fost ușor. După o înfrângere împotriva Scoției în martie 2023, criticile s-au intensificat, iar unii au început să se întrebe dacă deținea nivelul necesar pentru a-i conduce pe cei mai buni fotbaliști ai țării.
De la Fuente a răspuns în singurul mod în care știa: muncind.
În iunie 2023, a condus Spania spre victorie în Liga Națiunilor. În 2024, a câștigat Campionatul European după ce a învins Italia, Germania, Franța și Anglia în timpul turneului.
Iar pe 19 iulie 2026, a atins apogeul.
Spania a învins Argentina cu 1-0 în finala Cupei Mondiale, grație unui gol marcat de Ferran Torres în prelungiri. De la Fuente a devenit astfel campion mondial alături de mulți jucători pe care îi antrenase încă din tinerețe.
Acel contract inițial de trei luni s-a transformat într-o saga de treisprezece ani. Antrenorul care odată se temea că i se va termina cariera a trecut de la căutarea unui loc de muncă la un ziar la câștigarea Ligii Națiunilor, a Campionatului European și a Cupei Mondiale.
Nu a trebuit să antreneze Real Madrid sau Barcelona pentru a ajunge în vârf. Nici nu și-a construit numele prin transferuri de milioane de dolari sau prezentări grandioase.
A făcut-o începând de jos, acceptând o oportunitate limitată și rămânând ani de zile într-un loc unde aproape nimeni nu-l privea.
Unele cariere încep cu un contract mare și sute de camere de filmat.
Și cea a lui Luis de la Fuente a început cu câteva rânduri tipărite într-un ziar și un șomer care a decis să dea un telefon.
Sursa curiozități și glume 2.
23 - iulie - 2026
